românu sunt eu.

mai precis, românu care încearcă de vreo două-trei luni să înțeleagă ce se petrece online. și compară de vreo două-trei săptămâni ce se petrece în România cu ce se petrece în țări mai web-dezvoltate. pentru a lua un exemplu la întâmplare – în America, să zicem…

twitter1

eu am văzut chestiile cu ”urmărește-mă” pe twitter pe blogurile câtorva oameni. aceștia îmi spuneau unde sunt ei și ce fac, sau pe unde au mai fost, mici pastile pe care le uitam instantaneu. și-atunci care e rostul chestiei? m-am întrebat. până mi-am dat seama că nu mă uitam unde trebuie – pe mine de fapt nu mă interesa să aflu ce face în fiecare zi vreunul din bloggeri… dar pe cine interesează? păi nu știu, pe prietenii lor apropiați, pe publicul devotat.

cu ocazia asta am identificat două categorii de urmăritori pe twitter – prieteni apropiați și cititori fideli. în ce mă privește, prietenii apropiați mă urmăresc cu un telefon sau în real life, cei aflați undeva la semi-distanță mă urmăresc pe face-book. adevărul e că în acest moment twitter nu-mi satisface nici o nevoie urgentă…

dar înțeleg că satisface nevoia de a știi unde se află cutare vedetă a vreunui urmăritor. de când am citit cartea asta a lui david meerman scott, new rules for marketing and pr, am început să-mi doresc așa umpic să vreau să știu ce mai face omul, pe unde e… deci îl urmăresc pe twitter, pentru că nu pot să-l sun și nici el nu-mi prea dă sms. probabil că mai sunt câțiva oameni pe care îi admir și e care i-aș urmări, lucrurile or să se urnească și pe contul meu la un moment dat.

în acest moment însă, pentru a încheia, eu simt că twitter e mai mult o chestie de fițe pentru noi. oamenii nu-l folosesc pentru că au nevoie. iar dacă îl folosesc doar așa, că e cool, în curând o să uite de el, pentru că au alte mijloace mai la îndemână să socializeze. sau poate că treptat twitter va inlocui sms-ul…

pe de altă parte, sunt convins că pentru scott, de exemplu, sau alții ca el, twitter e un important instrument de stabilire și păstrare a unor contacte. e o metodă de a a-și comunica activitatea unui public interesat, în așa fel încât să-l scutească să mai caute pe google. deci mă mulțumesc cu postura de urmăritor. și să fac update-uri sporadice, pentru că nu are rost să anunț de fiecare dată în eter: acum îmi fac un ceai, acum a fiert apa, acum pun plicul, acum îl scot…

am găsit un mini-studiu despre twitter in România aici.

Anunțuri