inspirați de primarele Oprescu, vecinii mei au ieșit la curățenie în fața blocului. m-am întreținut cordial cu ei, în trecere de la biserică spre casă. le-am explicat cum răceala asta, implacabilă ca destinul, mă împiedică să mă alătur lăudabilei lor inițiative.

eu am 5 sau 6 vecini în bloc. așa s-ar zice, dacă te iei după numărul celor care ies la muncă. vara, la o bere, pe banca din fața scării se strâng mai mulți. cred că iarna când se dă zăpada, precum și primăvara, când se sapă pământul și se tunde gardul viu, nu sunt în București. vara se întorc.

nu vă închipuiți câtă mizerie se strânge între gardul de fier plantat de primărie de-a lungul spațiului verde și gardul viu plantat de noi locatarii, mai înainte de era vangheliană, de-a lungul aceluiași spațiu. frunze moarte, iarbă uscată, hârtii, ambalaje de plastic, uneori chiar obiecte mai intime specifice cartierului nostru… Dan și Marin au făcut adevărate minuni și au adunat mai tot. Nea Jean e specialist în mânuirea foarfecelor, tunde gardul viu și taie crenguțele bezmetice ale pomilor sădiți prin prejama blocului. Laur, cu pletele lui rebele, are față mai mult de chibiț, dar nu se dă în lături nici de la o mână de ajutor.

unde e ”edilul șef al capitalei”, să ne vadă și să ne premieze?

Anunțuri