sunt deja câteva săptămâni de când se ceartă oamenii pe la televizor pe marginea noului cod civil. am văzut acum câteva zile o emisiune la Realitatea în care niște pamfletari buni de gură – Huidu, Bendeac și nu mai știu cine – săriseră pe o domniță prezentă în emisiune ca reprezentant al statului și o năuceau cu fanteziile lor despre cum va fi îngrădită libertatea presei din România prin noile prevederi.

barbed_wire_fence-575x450

n-am avut curiozitatea nestăvilită să citesc propunerea pentru noul cod. mi-au ajuns pe la urechi și mi-a căzut sub ochi diverse prevederi, unele într-adevăr hilare sau inaplicabile. câteva sunt discutate în acest articol de acum două săptămâni de pe hotnews.

întrebarea mea este una de principiu. să admitem că presa exagerează, că lansează acuzații neverificate, care lezează dreptul la imagine sau reputația indivizilor, că nu aduce probe pentru toate aberațiile pe care le publică. ok. întrebarea este: dintre două rele, nu trebuie să îl alegem pe cel mai mic? într-o țară în care simțim încă în aer mirosul greu de corupție la toate nivelurile, nu e mai puțin rău să se facă mult tam-tam și să strige ziariștii: hoțul! chiar dacă n-au toate dovezile necesare în instanță, decât să-și vadă nestingheriți de treabă corupții, sub protecția dreptului la imagine?

acum, mai există temerea că jurnaliștii-tonomate încercă să manipuleze cititorii prin articole scrise la comandă, părtinitoare. asta e deja altă problemă, și altă întrebare: e presa din România liberă sau nu?

Anunțuri