Bogdan mi-a atras atenția asupra unui text scris de prietenul nostru comun Ștefan Brândușescu despre BOR și homosexualitate. Ștefan susține că a forța Biserica să accepte căsătoriile între homosexuali este împotriva logicii de funcționare a acestei instituții. logica ei este una specială față de logicile de funcționare ale altor instituții – prin aceea că Biserica se supune și menține în vigoare legi despre care consideră că sunt revelate, nu făcute de oameni.

Ștefan spune cam așa: dacă nu-mi convin regulile, pot să plec. Biserica nu este obligată să-și schimbe regulile după care funcționează de 2000 de ani pentru că statul și le-a schimbat. desigur, relația dintre Biserică și Stat e o problemă în sine.

”Daca aleg sa raman crestin ortodox, accept, alaturi de ceilalti crestini ortodocsi, ca Biserica nu este un ONG, o societate comerciala, un S.A., un club. Cu alte cuvinte, eu, ca membru, nu-i pot schimba statutul, nu i-l pot supune la vot. Trebuie sa-l accept sau sunt liber sa plec.”

tot Bogdan îmi atrage atenția asupra acestui răspuns la textul lui Ștefan, venit din partea lui Cristi Dragnea. care concluzionează așa:

”…argumentul lui Stefan mi se pare pertinent: daca Biserica Ortodoxa e un club cu reguli proprii clare, atunci cei care nu indeplinesc conditiile de aderare impuse nu pot deveni membri. E insa nevoie de mai multa rigoare pentru a pune argumentul sub aceasta forma.

Si o remarca: mi-e greu sa inteleg cum persoane inteligente si educate aleg sa faca parte dintr-un club unde este criticat felul in care aproapele lor alege sa-si consume intimitatea sexuala.”

aici lucrurile sunt destul de delicate. amestecul Bisericii în viața indivizilor care formează comunitatea credincioșilor e o temă de discuție care cere multă răbdare pentru a putea fi abordată fără părtinire. sau chiar cu părtinire, dar cu înțelegere pentru partenerul de discuție. mi-ar plăcea să scriu ceva pe tema asta cândva curând, numai că e foarte greu de sintetizat… în orice caz, poziția mea este că Biserica Ortodoxă este mult mai îngăduitoare decât înțeleg mulți intelectuali fără cultură teologică, sau care nu se duc la biserică.

în ce privește lipsa de reacție oficială a Bisericii la căsătoria oficiată de un preot plătit, cred că Biserica nu a dorit să mediatizeze mai mult decât era deja mediatizat un eveniment căruia nu dorește să-i crească popularitatea. nu știu dacă e o strategie de PR bună sau nu…

Anunțuri