am recitit ce am scris ieri… am adoptat un ton prea filosofic. ce voiam să spun e că, pentru mine, creștinismul înseamnă și să cred următoarele: Dumnezeu intervine în istorie fără ca intervențiile Sale să poată fi verificate precum evenimentele istorice obișnuite (cu mijloacele științei). astfel de intervenții ale lui Dumnezeu în istorie poartă și numele de ”minuni” ;). sunt așadar convins că nu e nimic de demonstrat în legătură cu minunile.

dar voiam să mai zic ceva despre competiția între credințe. sunt câteva credințe care poartă generic numele de ”religioase”, pentru că au niște trăsături comune, printre care și această acceptare a minunilor. între ele poate să existe o oarecare competiție. care din ele oferă calea către mântuire, către fericire? (mai toate pun în balanță situația prezentă rea în care se găsesc oamenii – fie și pentru că se confruntă cu ceva nedorit și neînțeles, cum este moartea, cu o situație viitoare favorabilă, eventual ferită de moarte sau în care moartea a fost pusă la locul ei, a fost înțeleasă.)

între religii în general și credințele științifice, în schimb, nu cred că poate exista competiție. poate exista competiție între criteriile pe baza cărora se adoptă convingeri științifice vs. religioase. adică, dacă eu îmi propun să nu accept drept adevărate decât propoziții ale științei, de tipul celor pe care le găsesc în fizică să zicem, am mici șanse să accept adevăruri creștine. dacă, dimpotrivă, cred că existența toată este magică și misterioasă (cam cum zicea Blaga așa :P), risc să cred că rachetele sunt demoni malefici… nu există însă o știință care să specifice exact pe baza căror criterii să-mi organizez viața.

cât privește competiția între religii, e naiv să ne așteptăm ca ea să poată fi decisă prin calcul sau demonstrații științifice. eu mă aștept totuși ca rațiunea să aibă un rol bun de jucat în deosebirea unor religii aberante, care se rup violent de realitatea în care trăim. tot rațiunea trebuie să distingă cu finețe între interpretări ortodoxe și interpretări radicale și deviante, care impun printre regulile de comportament acțiuni violente etc.

dar care religie este cea bună nu putem știi, dacă suntem credincioși, decât din interiorul ei. din punctul meu de vedere, ”religie” este un termen științific, folosit pentru a clasifica niște moduri de viață, care conțin niște convingeri articulate într-o viziune despre lume. dar relația mea cu Hristos nu se petrece într-o religie, într-un cadru formal-ritualic în care am de bifat niște borne: să mă duc la biserică, să mă-nchin la toate icoanele, să pup patrafirul lu părintele… ea se petrece în viața de zi cu zi, care include și mersul la biserică în cunoștiință de cauză; creștinismul și credința mea sunt un mod de a trăi. și îl prefer oricăror altora.

Hristos a înviat!

Anunțuri