azi e pomenit în calendarul ortodox Sfântul Mucenic Gheorghe. e mucenic pentru că a mărturisit că e creștin când împăratul Diocletian începea prigoana sa împotriva creștinilor. Sfântul Gheorghe a murit tăindu-i-se capul.

Sfântul Gheorghe omorând balaurul

Sfântul Gheorghe omorând balaurul

mă frământau două întrebări în legătură cu cinstirea Sfântului Gheorghe. pe una o am în depozit de când eram puștan: ce e cu balaurul pe care îl vedem omorându-l în toate icoanele? a doua e mai recentă: cum se face că Sfântul Gheorghe se bucură de cinstirea atâtor credincioși, având în vedere că avem atât de puține informații istorice despre el?

ambele întrebări se îndreaptă către o pistă comună de răspuns – aura pe care legenda o dă oricărui personaj, sfânt sau păcătos. povestea cu balaurul este cam așa:

Se povesteste cum un balaur imens si feroce a aparut langa orasul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau sa-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cand nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata imparatului. Atunci a aparut un viteaz crestin care s-a oferit sa rapuna balaurul.
In unele icoane timpurii fata imparatului este infatisata in gura balaurului, in timp ce un viteaz cu o sulita se lupta cu acesta.
Dupa ce a strapuns balaurul cu sulita tinarul a dus-o pe printesa la palatul imparatului, care i-a oferit mana ei si jumatate din imparatie. Viteazul a refuzat spunand ca mai are multe alte lucruri de indeplinit in lupta sa pentru apararea bisericii si ajutorul saracilor si nedreptatitilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorge si a plecat.

un tânăr salvator, care scapă de la moarte o fată (să presupunem că și frumoasă, că doar era fată de împărat) și de la teroare o comunitate fără ajutor. cum să nu cinstim această idee? și cum să nu prindă aripi și să nu devină, dacă-mi permiteți, un world wide rave o astfel de legendă? în Sfântul Gheorghe cinstim pe bărbatul dedicat apărării celor nedreptățiți și neputincioși, pe soldatul care nu execută ordinele cu cap de lemn, ci se împotrivește cu discernământ poruncilor aberante.

și cred că deja începe să se contureze răspunsul la a doua întrebare – de ce este atât de cinstit, fiind și atât de puțin cunoscut, istoric vorbind? pentru că mucenicul care a refuzat să se lepede de Hristos pentru a se închina idolilor a ajuns să încorporeze și idealurile de dreptate ale oricărui om nedreptățit. (există mai multe minuni povestite de tradiție în care Sfântul Gheorghe face dreptate, pune lucrurile în ordine).

cinstim deci nu doar un sfânt mucenic, ci și un simbol – al luptei, al dreptății, al onoarei militare. și foarte elegant trebuie să fi fost tribunul care a refuzat să jertfească la idoli. proiectăm toate aceste calități pe care le apreciem și ne dorim să le avem și noi asupra unui personaj îndeajuns de învăluit în mister încât să ne îngăduie să-i creem această aură. oricum esențialul este real: mucenicia, iar oamenii și-au luat libertatea să mai împodobească imaginea inițială.

”Numele Sfantului Gheorghe este onorat de credinciosii de pretutindeni, dar adevaratele sale fapte sunt stiute numai de Dumnezeu.” se pare că ar fi spus un ierarh în secolul al V-lea.

Anunțuri