am lăsat deliberat să treacă săptămâna luminată fără lectură de știri care de care mai senzaționale. am sperat că pot respira mai liniștit în acest răstimp, în care oricum nu am putut să plec nicăieri, decât cu treburi urgente și pentru scurtă vreme. oricum, primăvara își strălucește mai departe soarele pe cerul patriei, românii fac în continuare prostii de care auzim la televizor și citim în ziare, eu sunt plin de idei și mă străduiesc să mă țin de ele, pentru că de la idee la implementare e cale lungă – să ne-ajungă.

am scris despre protestul pe biciclete ieri. asta nu e din presă, e din viață. ce mă interesează pe mine mai mult și mai mult la protestul ăsta nu sunt bicicletele – ci faptul că se întâmplă ca unor cetățeni ai acestei țări să nu le convină o decizie a autorităților și să ia atitudine împotriva ei, SĂ FACĂ CEVA! ăsta ar fi, după mine, primul semn că începem să trăim într-o democrație. când nu ne convine ceva, ne facem auzită vocea. sau când avem vreo inițiativă, ne facem auzită vocea.

de asta mă preocupă atât și problema scoaterii logicii din programa de liceu, care mi se pare mai gravă decât scoaterea bicicletelor din parcuri. Vlad Petreanu mi-a promis că scrie săptămâna asta despre logică în timp ce fotografiam amândoi bicicletele.

also, să vedem ce s-a mai întâmplat prin eterna și fascinanta câtă vreme n-am mai deschis site-urile de știri.

în Gardianul găsim aceste imagini incredibile în care Eugen Preda este bătut, la Mall Plaza, de un civil, în timp ce îl imobilizează doi polițiști. asta aruncă în aer ancheta (e drept că autenticitatea imaginilor nu a fost încă stabilită de experți). oricum, dacă sunt autentice, astfel de imagini bagă la 220V orice stat civilizat – polițiștii imobilizează un cetățean îngenuncheat, care are cătușe la mâini, iar un civil îl lovește brutal cu piciorul în stern. cine nu are pașaport, să-și facă…

cu criză economică globală pe cap, cu lupte politicianiste nesfârșite, cu arestări de arbitri și cutremure, numai pesta porcină mai lipsea din peisaj. din fericire, se pare că n-are decât să lipsească în continuare, pentru că sunt șanse infime să ajungă în România. în orice caz, dacă se întâmplă să călătoriți în Mexic sau SUA, nu vă apropiați de carnea de porc, oricât de frumoasă pasăre ar fi el…

că tot vorbeam de cutremur, Doamne ferește de unul pe-aici pe la noi. în București clădirile care prezintă risc seismic ridicat sunt, de câteva zile, mai multe decât știam – așa zice lista întocmită la cererea Primăriei. mai grav e că nu se știe exact conform căror norme se stabilește acest risc, nici nu poți afla clar în ce grad de risc se încadrează clădirea în care locuiești. dar nu intra în panică – autoritățile îți recomandă să numeri până la 100 și te vei calma…

se tot vorbește despre descentralizare, nici nu mai țin minte de când. acum se-aude că s-ar și face ceva în privința asta – se lucrează la un act normativ care trebuie să fie gata pe 4 mai și adoptat în 60 de zile, dacă e să ne luăm după dorința premierului. EVZ dixit:

”Autorităţile locale primesc mai multe atribuţii ca urmare a descentralizării. Primarii vor putea decide cine să conducă spitalul sau şcoala din localitatea pe care o manageriază, să hotărască cum se face promovarea turistică a respectivei localităţi sau cum arată aeroportul sau autogara din „parohie”.”

două vorbe despre șucărul mare din fotbal. după marele circ cu free Gigi, după arestarea lui Penescu, s-a așternut așa o tăcere asurzitoare de ți-e mai mare dragul. conducătorii de cluburi care se băteau în piept pe la TV stau acum cuminți pe la casele lor. Mitică Dragomir a sintetizat bine situația, în stilul său: asta e vreme de stat în casă (după ce a refuzat o invitație la o emisiune de televiziune). sunt oameni care știu lucruri și așteaptă să treacă furtuna. n-am mai văzut demult în prosport și gazetă atâtea știri despre fotbal și alte sporturi. câtă vreme DNA-ul își bea cafeaua, ziariștii nu mai au despre ce cancanuri să scrie, trebuie să scrie despre ce mai fac sportivii…

hai să trăim, că altceva mai bun tot n-avem de făcut!

Anunțuri