You are currently browsing the monthly archive for Mai 2009.

geope Geo îl știu din clasa a VI-a. eram amândoi la școala nr. 280, unde se practica o metodă preluată de pe la nu știu ce străinezi. la sfârșitul clasei a V-a, elevii care doreau dădeau un examen pentru a face următorii ani până la terminarea școlii într-o clasă specială, a VI-a I. a VI-a am prins-o noi, cred că din anul următor au început cu a V-a. în mod recurent pe parcursul anilor de școală, am făcut parte din generații de elevi care ba erau primii care făceau o chestie, ba erau ultimii care o prindeau în vigoare.

eu am acces în clasa a VI-a I venind de la a V-a B, Geo de la a V-a C. cred. Geo era un băiat foarte bun. pe atunci îi ziceam George. aș putea să-l fac de panaramă acuma și să pun aici o poză cu un copil grăsuț, roșcățiu la păr și cu pistrui. adică el. dar mă abțin. George era aproximativ sacul nostru de box – tot timpul știu că boxam cu umerii lui, de-i făceam vânătăi. asta nu pentru că era un pămpălău, ci pentru că era îndeajuns de înțelept să nu riposteze. iar când a ripostat, o singură dată, s-a văzut că nu era un papă-lapte. din fericire n-am avut onoarea să încrucișez spada cu el.

o amintire dragă avem amândoi din generală – participarea, în clasele a VII-a și a VIII-a parcă, la concursul de teatru în limba engleză care se desfășura la Palatul Național al Copiilor. era și un american printre organizatori. am câștigat de două ori marele premiu, pentru Best Acting, la categoria noastră de vârstă, pentru montarea pieselor ”The Catcher in the Rye” și ”The Winter of our Discontent”. responsabilă pentru aceste succesuri (sau succese, că de când cu EBA parcă am și dificultăți să-mi amintesc forma corectă :P) era doamna profesoară Liliana Radu, pe care înțeleg că o voi revedea la nuntă. which is very nice!

am fost și coleg de liceu cu George, devenit ”Hippie” și apoi ”Țippie” sau ”Georgică”. de data asta nu și în aceeași clasă. el la info, eu la filo. acum el este avocat și eu fac site-uri :)). adică l-am făcut pe primul. scuze de reclama mascată, dar dacă nu i-o fac eu, nu i-o face nimeni. în sfârșit, Hippie s-a stabilizat la apelativul Geo, cu care numai bine poți să-ți strigi un vechi prieten.

dar nu azi (sâmbătă 30 mai). pentru că azi e ”Ginerică”! casă de piatră, Geo și Andra!

TED audience

TED audience

 

 

Rucsandra Pop

Rucsandra Pop

Sandra Ghitescu

Sandra Ghitescu

 

Raed Arafat

Raed Arafat

 

Alexandru Tomescu

Alexandru Tomescu

David Sandu

David Sandu

astea au fost preocupările mele ieri și alaltăieri.

1. mai precis, Grupul de Psalți Sfântul Ioan Rusul a lansat primul cd, Sfânta Liturghie cu Arhiereu, chiar pe 27 Mai, când se prăznuiește sfântul. marți seara am fost la Mănăstirea Sf. Ioan Rusul din Giurgiu, unde s-a făcut priveghere de la 17.00 la 22.00.

acum câteva luni, mănăstirea era o fostă unitate militară, dezafectată. nu avea de nici unele, clădirile arătau ca vai de lume, Crăciunul îi prindea pe cei câțiva viețuitori cu o biserică improvizată și multe treburi pe cap. acum veți vedea cum arată, de îndată ce voi avea timp să pun niște poze de-acolo pe flickr.

la digi-pack-ul pentru cd-ul grupului am lucrat cu Ion vreo 2 luni, așa printre picături, luând duminici cu-mprumut, vorba rapsodului. producția a fost iarăși un maraton, pentru că bugetul redus la asta duce, la mult timp pierdut. în fine, Sfântul Ioan se pare că nu se grăbea deloc. băieții voiau să-l lanseze de Paști, dar uite că s-a nimerit exact de ziua patronului, cu cd-uri imprimate pe ultima sută de metri, ca să le avem la mănăstire. unde am fost și miercuri dimineață, la liturghie. e în mijlocul unei păduri, pădurea comunei Slobozia, și e LINIȘTE. ar fi fost încă mai plăcut dacă n-aș fi fost așa de obosit…

2. așa obosit cum mă găseam, m-am întors de la Giurgiu și m-am repezit la prima conferință TED organizată la București. cred că am mai povestit cum Rucsandra Pop și Alina Floroi au obținut licența TED și s-au apucat de organizat conferința asta. dacă nu, povestesc chiar ele în interviul de pe b-cafe. ei bine, a ieșit super bine, după umila mea părere.

după ce Mircea Dumitru a declinat în ultimul moment invitația, au rămas ”în concurs” vorbitorii prezentați aici. a începu Alexandru Tomescu, care ne-a povestit cum a cântat la Sighet, după ce a dat probă la primar, să-i aprobe spectacolul. Alexandru, când nu cântă pentru primari, cântă la un Stradivarius… a fost o poveste frumoasă despre oameni care au demonstrat că în România se pot face lucruri admirabile fără să întinzi mâna la stat și fără să aștepți să-ți pice din cer.

David Sandu a vorbit despre o lume a artei organizată și structurată, o lume ”nemțească”, care lipsește din peisajul românesc. el s-a încăpățânat să trăiască în ea. a fost o experiență oarecum autistă, pentru o vreme, după care lucrurile au început să se miște – rigoarea șlefuitorului de pietre scumpe și lemn de abanos a permeat și experiența de viață comercială a unui artist care caută permanent să se autodepășească.

Sandra Ghițescu, wild-card-ul ediției, a ținut un speech scurt și energic despre dezvoltare prin joc. ideea principală: poți să evoluezi renunțând la a mai încerca să-i schimbi pe alții și începând cu tine. cu pași mici :D.

în sfârșit, Raed Arafat ne-a spus povestea SMURD, o poveste cu eroi și dușmani, în care revenea enervant, frustrant, situația în care un proiect elaborat cu muncă multă de o echipă întreagă de oameni era aruncat în aer de semnătura unei singure persoane. jocurile de interese sau prostia unora au stat de multe ori în calea SMURD, iar războiul nu s-a terminat încă.

conferința TED a fost transmisă LIVE pe internet de tipii de aici. trebuie să le întreb pe Rucsandra și Alina dacă înregistrarea se găsește undeva online…

so that was that. iar acum trebuie să caut cardurile și să văd ce poze am făcut :).

dar sunt rupt de oboseală. au fost două zile foarte intense. după care m-am ales cu material care îmi dă de muncă pentru încă două. sau chiar mai multe…:D

desigur, voi povesti mai pe larg ”mâine”, dar iată temele esențiale:

1. am terminat producția primului disc al Grupului Sfântul Ioan Rusul și s-a nimerit așa de bine că am putut să-l lansam chiar de ziua sfântului (pe 27 Mai se prăznuiește).

2. am fost la conferința TEDx (cu x de la București) organizată de Hydra Society, prin Rucsandra Pop și Alina Floroi (cu care, desigur, puteți citi sau asculta un interviu aici). le-a ieșit o super treabă! după calitatea discursurilor și a organizării, puteau foarte bine cei de la TED să le lase să facă direct la Polivalentă, cum bine zicea Gică.

gata, somn, avem multe de povestit, multe de făcut, multe de visat. dar toate la timpul lor.

și un Bogdan de felicitat, pentru succesul lansării Cărtureștiului online. Go bodipod! a, că era să uit, când o să fac link și din numele tău? 😛

când mai ies la o cumpărătură mică pe-aici pe lângă bloc, trec pe lângă un mic părculeț. e improprieu spus park, e un loc de vreo 2000 mp sau puțin mai mare. are două-trei leagăne și un tobogan (care au răsărit nu demult), două porți de fotbal, câteva băncuțe și mult praf.

am ieșit pe blacon să-i trag o poză, dar nu-l mai văd de crengile dese ale copacilor. ceea ce nu e tocmai rău… în schimb, i-am găsit pe acești doi truditori odihnindu-se pe iarbă…

este mereu plin de copii, vara și iarna. numai ploaia îi ține în casă. sunt zgomotoși, strigă, aleargă, sar de colo până colo, dau cu mingea în pompele benzinăriei de lângă parc sau în mașinile din parcare.

ei, cum treceam așa cu sacoșele, gospodărește, mi-am dat seama cu tristețe că acești copii nu au, de fapt, unde să se joace. și mi-am mai dat seama ce norocos am fost să am bunici la țară. mi-am amintit de grădiniță și de curtea ei de beton, de școala generală și de curtea ei de beton, de liceu și curtea lui de beton.

(în facultate jucam ping-pong la Drept, la subsol. și îmi pare rău că n-am ținut minte cum îl chema pe profesorul de sport de-acolo, că era om de treabă…)

orașul e de beton, asta mi-am asumat demult. când mă întorc de la țară, de la mare, de la munte – mereu simt că cerul e strâmt, cât îi lasă loc blocurile. aici sunt spații și trasee determinate strict de clădiri și marcaje. aici sunt multe reguli de respectat și tot ne plângem că nu le respectă toată lumea. în special regulile de circulație…

dar parcă orașul copiilor ar trebui să fie unul paralel. cu spații de joacă, cu verdeață, cu terenuri de sport. știu că sunt parcuri (dar eu am mai zis că parcurile de la noi parcă sunt muzee în aer liber – te plimbi, te așezi pe-o bancă, sunt mai bătrânești…), știu că mai sunt câteva terenuri de sport, dar mi se pare că cei mici au FOARTE puține locuri în care să se joace. adică unde să crească!

copilăria copiilor mei se pare că se va petrece între blocuri, într-un părculeț prăfos, cu băieții mai mari care le fură mingia celor mai mici (c-așa am pățit și eu, am avut odată o mingie pentru 2 ore :P). ”cartierul” despre care cântă ”băieții” mi se pare un loc mic și pedepsit, fără oportunități și fără orizont. băieții de cartier sunt băieții care nu au reușit să iasă din el. cei care au copilărit în părculețe, spărgând semințe luate la cornet.

prima pagină nu este încă gata, așa cum o vrem noi.

galeria foto mai dă rateuri uneori, ne trebuie un alt plugin.

categoriile din meniul de sus nu stau încă în ordinea în care trebuie.

nu am terminat de lucrat la infrastructura pentru share (cum ar fi sa trimiti articolul pe facebook, pe email sau alte lucruri de felul ăsta).

tema de wordpress face unele figuri neașteptate, cu care învățăm să ne descurcăm.

cel mai rău dintre toate, b-cafe nu are încă o identitate vizuală. doar una provizorie.

și totuși, pariul este pe conținut. dacă nu mai am răbdare și anunț cu surle și trâmbițe: am pus online primul meu proiect web! asta nu e pentru că nu respect cititorii și fac treaba de mântuială. avem pe șine un site la un nivel destul de amatoristic, în ce privește uzabilitatea și design-ul. încă lucrăm, este versiunea 1.0. ar trebui să stea în private testing, poate încă vreo lună.

dar pariul este pe conținut. design, uzabilitate, strălucire etc. – acestea sunt secundare. conținutul trebuie să fie de calitate! – asta scrie pe steagul meu.

prin urmare, poftiți serviți, și fiți rogu-vă îngăduitori, pentru că e tânăr, e crud:

www.b-cafe.ro

când mi-a venit ideea, acum vreo două luni sau mai bine, mi-am zis că e una din acele idei pur și simplu foarte tari. mă miram că nu i-a dat nimănui până acum prin cap să facă asta. sau că, dacă i-a dat prin cap, nu a făcut-o.

totul părea simplu și firesc – nu e nevoie de foarte multă logistică, poate chiar nici de așa multă promovare, iar conceptul are toate șansele să prindă. mi-am zis: asta vreau să fac! orice ar fi, mă bag cu capul înainte în proiectul ăsta, cred în el și îmi pun în slujba lui toată energia. sau apoape toată… 🙂

desigur, nimic nu e așa simplu, când lucrezi cu buget redus și trebuie să înveți la fiecare pas. a dat Dumnezeu de m-am întâlnit cu George și ne-am trezit întrebându-ne ce mai face vechiul nostru prieten Vlad. ce să facă, sofware pentru o firmă de aparatură medicală sau ceva de genul ăsta… dă-mi și mie numărul lui de telefon. Vlade, știi wordpress? mai știu ceva… (programatorii întotdeauna sunt modești, nu se laudă că sunt super genii, chiar și când sunt; așteaptă să îi apreciezi pentru munca lor și să cazi pe spate – din nefericire numai un programator poate să aprecieze cum se cuvine munca altui programator…)

așa că m-am întâlnit cu Vlad, care era rupt după o zi de muncă, i-am prezentat ideea și a zis că intră și el în horă. am început deci micul nostru dans. e doar versiunea 1.0 și mai avem o grămadă de lucru. dar avem deja conținut sus, online (pe șină, cum s-ar zice). Ștefania transcrie de zor, eu montez și bibilesc ca un bijutier. pentru că, în sfârșit, mi-am oferit chiar mie ocazia să țin pariul meu (dacă aveam mai mult de 1000 de vizite pe blog zilnic aș fi zis: vestitul meu pariu!)

pe ce pariez eu? pariez pe conținut. pariez că în câțiva ani de zile se va echilibra piața între tabloide / reviste consumeriste și conținut de calitate. nu vreau să intru într-o discuție despre CE ESTE conținutul de calitate. este acel conținut pe care tu – cititorule, pot să te alint așa? – îl apreciezi. iar tu ești cel care pune mâna și pe o carte măcar o dată pe lună, are răbdare să vadă alte filme decât cele cu împușcături, femei dezbrăcte sau ”regine”, ”prințese” sau cameriste de care se îndrăgostesc cei mai bogați și mai chipeși băiețași. tu ești cel care știe unde se află Ateneul, a intrat într-un teatru în ultimul an măcar o dată, tu știi ce este un audiobook, ai nas pentru pictură sau clădiri vechi, te umple de tristețe să vezi în ce hal arată centrul vechi. ai în vocabular cuvinte precum: artă, eveniment, lansare, proiect, muncă, creativ, literatură, stil, curent, arhitectură, teatru, noua generație etc.

mai ales, tu crezi că mai sunt oameni pe care merită să-i asculți, pentru că au de spus o poveste captivantă. și nu e povestea scandalului lor public cu mama sau cu bărbatul sau cu hamsterul. e o poveste despre niște valori în care cineva crede, despre niște ani de muncă, despre proiecte interesante sau călătorii pline de învățăminte.

așadar, abia aștept ca mâine seară sau cel târziu poimâine să tragem cortina de pe un mic loc în care poți să întâlnești oameni frumoși, interesanți, pasionați, deștepți și vii. și sper ca întâlnirea cu ei să-ți facă plăcere.

presupun că mitingul de ieri a fost primul protest de masă pentru logică. nu cred că a mai ieșit vreodată un grup de oameni în fața vreunui minister, pe lumea asta, să strige că logica e bună și că ei au nevoie de logică.

dar să trecem la relatarea faptelor:

1. participare: la 12 fără 10 minute am ajuns în curtea Colegiului Sf. Sava. elevi gălăgioși din Sava și din Mihai Viteazul agitau niște foi albe și roșii și vreo două pancarte improvizate, împodobite toate cu slogane pro-logică. erau cam 100. la 12 am pornit spre Minister, disciplinați și pașnici. mă așteptam ca în scurt timp să se alăture și alți participanți. aici am suferit o mare dezămăgire. în afară de liceeni, din oamenii care au aflat despre protest de pe blog sau de pe facebook cred că au fost maxim 15. dar s-ar putea să exagerez… am recunoscut foști colegi de la filosofie, dar n-am prea văzut fețe de fost liceean. probabil că ora de desfășurare le-a fost multora inaccesibilă, dar nu putem să facem miting la 8 seara, când nu mai e nimeni la minister… sperăm la  mai bine pentru 12 iunie.

citește tot articolul aici!

am găsit aici.

auzi vere, cu sârmele alea de tren ce facem?

- auzi vere, cu sârmele alea de tren ce facem?

miting logica 1

miting logica 2

miting logica 3

miting logica 4

miting logica 6

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva