am stat și m-am tot gândit – mă, ce-oi avea eu de spus, ceva neașteptat de interesant, despre 1 Mai și cum sărbătoresc românii?

și mi-am dat seama că n-am. în aceste 3 zile până și criza financiară e obligată să intre în vacanță. românii, bucureștenii mai ales, o taie la mare și se destrăbălează 3 zile. prin corturi probabil, că am auzit că ar ploua.

cei nevoiți să rămână în București cu treburi, între care mă semnez și eu, se trezesc oricum cu un fel de calm patriotic, spunându-și: ia, hai s-o luăm mai ușor azi, că nu e sfârșitul lumii. e doar sfârșitul lunii, începutul sezonului. estival, vezi bine….

deci cum staaaaau așa și mă pregătesc să mă apuc de lucru la b-cafe.ro (în curând pe ecrane…), îmi dau seama că de fapt – da, mă! – îmi e dor de mare. nu neapărat de o vacanță, nu de aglomerația de zilele astea, nu de mormanele de sticle care vor rămâne iar în urma vamaioților petrecăreți (sau cel puțin așa vor informa televiziunile apocaliptice), ci de mare. de apa aia întinsă și de vântul care miroase a sare.

să-mi aduceți și mie o scoică!

Anunțuri