domnul meu,

mă adresez dumitale ca unuia care a văzut mai multe în viață, ca unuia care a trecut prin momente grele, s-a bucurat, a cântat, a băut și a plâns. dumneata ai prins vremurile lu Ceașcă. ai văzut cum merge treaba pe pile, ai simțit pe pielea lu matale ce înseamnă să nu fii băgat în seamă, să nu dea nimeni doi bani pe tine. atunci ți-ai zis: ia mai duceți-vă voi naibii și lăsați-mă în pace, toți care mă scuipați în cap, nu meritați decât să vă fur!

să nu înțelegi greșit, nu te fac hoț! dar știu de unde vine lipsa dumitale de respect, disprețul dumitale pentru instituții, pentru orice organizare cu reguli pe care nu stă nimeni să le impună cu bâta. vine din faptul că viața ți-a refuzat prea multe. o casă în care să-ți crești copiii? greu, muncă multă pe bani puțini. o mașină în care să-i plimbi, să-i duci la munte sau la mare? un vis frumos, dar înecat în aburii de alcool plătiți cu câțiva lei suta de grame. o călătorie cu soția undeva în străinătate? ce e aia, străinătatea pentru matale a fost la ”la țară” sau ”la iarbă verde”, distracții comuniste și la îndemâna oricui.

și pentru că statul ăsta ți-a refuzat atâtea sau nu ți-a dat ocazia să faci mai mult cu viața lu matale, pentru că oamenii au fost răi și meschini, ce ți-ai zis? aha, deci așa stau treburile? fiecare pentru el! păi ia să trag și eu pentru mine și pentru ai mei. ia să nu-mi pese mie de alții, cu regulile lor. ia să mă simt eu bine în corpul meu și la nivelul pe care mi l-ai prescris mie, statule care mi-ai dat școală și loc de muncă așa cum mi-ai, și asistență socială și mai știu ce mi-ai dat tu, că n-au fost oricum prea multe… ia să scuip eu pe stradă, ia să trag eu un pipi la colț de bloc, că oricum orașul ăsta e un mare maidan.

ia să-mi cânt eu viața asta mică și prăpădită în felul meu, în manelele mele. pentru că manelele mă lasă să visez la lucruri care îmi plac mie și pe care le înțeleg eu: bani mai mulți, munciți sau făcuți prin șmecherie, respect, femei care să mă iubească, oameni care să mă admire, lux, valoare… și muncă, pentru că multe manele zic despre cât de greu e și cât muncesc ca să-mi țin familia.

așadar, domnul meu manelist bătrân, fie că te văd coborând din Audi-ul Q7 cu lanț gros la gât, fie că urmărești cu ochi flămânzi un puștan de bani gata care-și ia o banală șaormă pe care matale nu ți-o permiți, uite ce-am vrut să-ți zic:

știu că ai avut o viață grea. înțeleg despre ce îți vorbește această muzică dumitale și de ce o asculți. mie nu-mi place muzica asta, așa cum lu matale nu-ți place Mozart sau Massive Attack. dar avem, așa îndepărtați cum suntem noi doi, ce discuta. și cam asta ar fi discuția noastră, în 2 cuvinte:

prea își bat joc de țara asta, prea mult promit și nu fac nimic să se țină de cuvânt. prea ne iau de fraieri. a venit vremea să ne dăm copiii la școală. și să-i învețe acolo carte, să știe mai multe decât noi și să nu se lase prostiți. să le predea logică la liceu, aia e!

Anunțuri