cu ăsta închei, promit.

îmi rămâne să vorbesc despre brandingul de țară. eu înțeleg brandingul ca fiind construirea și comunicarea unei identități. comunicare către cine? către toți cei care te interesează să afle. nu vreau să mă pun în postura unui profesor, să țin un curs de branding, că nu mi-ar sta bine, la vârsta mea și cu puțina mea experiență. dar înțeleg și îmi asum foarte clar ce spune Ollins: toată treaba cu brandingul este despre coerență. o identitate trebuie să fie consistentă în toate mediile de comunicare, în tot ce face, ba chiar în tot ce se spune despre ea. predicția lui Ollins este că un brand va eșua, dacă nu este coerent clădit și comunicat.

brandingul nu survine doar în momente 0, când nu există nimic – nici nume, nici identitate vizuală, nici strategie… de fapt, întotdeauna există ceva, măcar produsul sau serviciul căruia îi faci identitate. România există de multă vreme pe hartă. să socotim din și 1918 încoace, și tot e ceva. numai că noi vrem să luăm în cârcă o istorie  mult mai veche, de pe la 200-300 p. Hr. prin urmare, există o bază de plecare: istoria, cultura, simplul spațiu geografic. România e cumva, românii la fel.

cum mergem mai departe, din punctul ăsta? adică din punctul în care înțelegem că trebuie să vorbim lumii despre noi. domle, nu știu cum E BINE, nu mă propun pe mine să fac brandul de țară al României, dar am ochi și văd cum s-a făcut. eu zic că n-a fost bine.

mai întâi, în loc să spunem ceva autentic despre noi (autenticitatea e fundamentală pentru coerența brandului), am sus niște chestii aiuritoare în limbaj de lemn. vezi: ”eterna și fascinanta…” și teamă-mi e că nu ne-am dezvățat. vezi: ”the land of choice”. păi voi v-ați lăsa răpuși, turistic vorbind, de un pliant cu ”eterna și fascinanta Venezuelă”? sau ”mirificul ținut al Spaniei”?

ce putem să comunicăm despre România, astfel încât mesajul nostru să penetreze urechile milioanelor de europeni și americani și asiatici care stau cu sufletul la gură să afle ce e cu România? cum am zis, că stau cu sufletul la gură? nu, de fapt îi doare în cot! trebuie să le spunem ceva să le stârnească interesul. în nici un caz nu facem vreo treabă dacă le spunem ce am vrea să fim – chestii generale pe care și le dorește orice țară serioasă: land of choice și eternă și fascinantă. mai ales, să nu ne batem în piept că suntem cea mai minunată destinație turistică de pe lumea asta, când infrastructura noastră zace răpusă în sângele birocrației.

dar cum se face? veți zice. eu aș paria pe specificul local! aș povesti și aș arăta lucrurile pe care oamenii le caută când pleacă în călătorii: obiceiuri, bucătărie, artă, istorie, evenimente locale, festivaluri etc. mai bine: vino în România să vezi răvășitul oilor decât vino în România să vezi o țară minunată!

dacă plec mâine în Brazilia sau în India, credeți că îmi calcă piciorul în vreun muzeu sau parc de distracții o săptămâmă de zile? mă amestec printre trecători, iau străzile la pas, bag nasul într-un carnaval ceva. sau mă duc să văd Gangele și să aflu dacă într-adevăr se plimbă vacile pe străzi pe-acolo. asta știu despre Brazilia sau India cel mai bine, de acolo pornesc și caut să văd cu ochii mei cum se trăiește în țara aia. în Paris da, mă duc la Luvru. dar noi nu suntem Franța. înțelegem sau nu ce țară suntem noi?!?!

pentru că noi, când invităm oameni la noi acasă, ne punem problema cum să ascundem mizeria și să arătăm ceva frumos. ceva frumos care nu e al nostru, ceva frumos care nu suntem noi. până nu înțelegem cine suntem și ce ne face fericiți, nu vom putea arăta ceva autentic. și nu e vorba numai despre turism aici.

oricum, cel mai important e asta: brandul de țară nu înseamnă să comunicăm în exterior și în interior o imagine inventată a României, tărâm de basm sau alte vrăjeli. comunicarea unui brand de țară presupune comunicarea identității ei și a locuitorilor ei, așa cum e ea, fără multe cosmetice. cosmeticele sunt menite să potențeze frumusețea, nu să o înlocuiască.

am avea un excelent brand de țară dacă am știi cum să răspundem următoarei situații: spune-i într-o pagină unui străin ce te face fericit în țara ta și nu te-ar putea face în altă parte! nu ești fericit aici? ne întoarcem la ce vorbeam la început. alege să fii fericit!, pleacă!, dacă asta trebuie. dar dacă rămâi, nu lăsa buza în jos, nu te blaza, nu mai strâmba din nas fără să faci ceva! revoltă-te, sau măcar șicanează! spune ceva ce merită să fie auzit și spune tare! pentru că identitatea națională și brandul de țară începe de jos – de la oameni, nu de sus – de la Minister.

Anunțuri