am văzut pe bloguri (cabral, bucurenci, manafu…) inițiativa asta. e vorba despre colectarea selectivă a deșeurilor. campania e pe placul meu. am semnat petiția online, am pus bannerul pe blog, o sa dau linkul pe facebook. astea sunt minimele acțiuni pe care le poate face oricine crede într-o cauză – să dea puțin din taste.

ce este însă interesant la campania asta e că îți testează într-un mod necruțător disponibilitatea de a face ceva ca să ai o viață mai bună, sau să ajuți cumva autentic să se schimbe lucrurile care ți se pare greșite și să se întâmple altele, care ți se par bune. dacă nu faci, e și vina ta că trăiești așa cum trăiești, înconjurat de oamenii de care ești înconjurat. are mare legătură cu ce scriam zilele trecute despre identitatea națională și brandingul de țară (I, II și III).

pe de altă parte, nu pot să nu-mi amintesc ce am văzut în seara asta. preluând un pont de pe blogul lui Ioan T. Morar, am dat o fugă până în parcul Izvor, să văd dacă era justificată temerea lui că la Campionatul Internațional de gătit îl va întâmpina o ”micăreală” vangheloidă. ei bine, la campionatul ăsta, când am ajuns în parc, era cam așa: vreo 100 de oameni strânși în fața scenei unde se desfășura concursul. îmi pare rău să o spun, pe lângă unele grupulețe mirosea greu. și nu era din cauze externe membrilor acelor grupulețe.

oamenii se uitau cu jind la ecranele pe care le era arătată friptura preparată de Robert și înghițeau în sec. și mie îmi era cam foame, așa că am plecat să inspectez piața de mici, fripturi etc. domnule Morar, vangheloidă până la refuz, este?! corturi cu mese și bănci, lumină chioară, câteva cozi în locurile unde se vindeau mici, cârnați, fripturi și bere. și o lume tristă, cu ochi flămânzi, grupuri pline de GDA-uri. am văzut oameni obosiți și dezorientați, am văzut ochi care privesc totul printr-un geam: mie ce-mi iese? m-a trecut un fior – Bucureștiul e plin de oameni triști și singuri, speriați și needucați, rudimentari, care și-au construit niște mecanisme de apărare într-un oraș mare și strivitor pentru ei – lumi mici și meschine, în care politețea sau responsabilitatea socială sunt LIPSITE DE SENS!

lor le cerem să recicleze, să arunce deșeurile selectiv? greu, foarte greu… mă uitam la ei, cum stăteau la mese și mâncau. știți ce m-a izbit – râdeau puțin și aspru, violent. nu știți ce sunt GDA-urile? glume de autobază…

Anunțuri