un site bun presupune muncă. un blog nu face excepție de la regulă. iar un site este un loc sau un prestator de servicii ca oricare altul. intri, te informezi sau te amuzi, dai un feed-back sau vezi ce feed-back au dat alții, după care îți vezi de treabă. asta în principiu, căci experiența cu un site poate fi și mai complexă de-atât. vezi facebook.

asta în ce privește site-urile cu conținut propriu, pe care cineva își bate capul să-l producă și să-l publice. poate că în fiecare zi… nu vorbesc aici de site-uri care sunt mai degrabă instrumente utile, chestii care te ajută se te miști, cum sunt google sau twitter, care presupun o muncă de altă natură decât cele rich content.

am plecat însă de la un blog, mai precis de la ăsta. acum câteva săptămâni sau luni, Julius a pus pe picioare Daily Cotcodac și a început să posteze articole pline de haz despre situații de viață mai mult sau mai puțin ciudate. genul de subiecte despre care scrie el îmi închipui că nu stă în fiecare zi la îndemână. sunt deci convins că în spatele aerului lejer cu care le tratează are mult de muncă.

Daily Cotcodac a fost ”curat” până mai deunăzi, când au apărut două bannere care pâlpâie pe-acolo. ei, câțiva cititori ai lui Julius s-au repezit să comenteze – ne plăcea site-ul că era curat, fără reclamă etc. am luat foc când am citit comentariile astea… când intri într-un magazin, e plin de imagini de brand expuse peste tot în scopuri comerciale. când intri într-o cafenea dai repede cu ochii de vreo casetă luminoasă cu reclamă la țigări, băutură sau mai știu eu ce… în stațiile de autobuz, pe stradă, la piață – peste tot bannere, afișe, plasme – reclame!

când intri pe un site, care NU E UN SPAȚIU PUBLIC, e spațiul privat al lui Julius, te aștepți să nu-ți violenteze cineva ochiul cu vreun banner. de ce?

sunt două lucruri de avut în vedere aici:

1. Julius muncește și trebuie să trăiască. tu, care intri pe site-ul lui, nu-i bagi nici un ban în buzunar, iei de la el articole și te hlizești, dar nu-i plătești un leu pentru asta. atunci Julius cum e răsplătit pentru munca de a fi scris articolele respective? cu comentarii de apreciere. închipuie-ți că în fiecare lună șeful te-ar bate pe umăr și ar zice: fantastică treabă, luna asta! dar nu ți-ar da un leu din leafă…

2. sunt bannere și bannere. unele stau cuminți la locul lor. dacă vrei să dai click, bine, dacă nu – poți să îți antrenezi ochiul să nici nu le vadă. de fapt, toți avem antrenamentul ăsta din viața de zi cu zi, de la televizor și de aiurea. alte bannere sunt nesimțite – fac pop up când treci cu cursorul peste ele, îți schimbă toată pagina, te întrerup din ce făceai în momentul ăla. gsp.ro are cele mai nenorocite bannere pe care le știu. ați văzut și voi site-uri prin care se plimbă mașini, curge bere, sar diverse obiecte, ba se mai și aude câte un sunet neașteptat, de întorc colegii de birou capul să vadă cam pe unde umbli tu pe net…

oricum ar fi, cine muncește la un site are dreptul să aleagă să-l monetizeze cum vrea el. dacă nu-ți convine că pune bannere, poți să nu mai vii. poți să te abonezi prin rss la site-ul lui. poți să-i dai un feed-back legat de bannere care îi strică reputația – că sunt din cele pornite cu tot dinadinsul să te întrerupă din ce faci. dar nu-i reproșa omului că trebuie să trăiască. e munca lui!

Anunțuri