învăț.

pe zi ce trece, tot învăț. sunt niște banalități, când le formulez. ”ca să faci un lucru bun, musai trebuie să muncești din greu”, ”nimic nu devine valoros daca nu-l cresti ca pe copilul tau”, ”cand nu ai rabdare, strici munca de luni de zile într-un minut.” aș putea să scot vreo duzină de cugetări din astea despre muncă și importanța dedicării unui timp și a unui efort însemnat pentru a face ceva, orice – dar valoros să fie – să meargă.

e cu totul altceva când înveți lecții din astea arhetipale pe pielea ta, decât când le citești prin cărți. sau pe bloguri :D. documentându-mă pentru un proiect (am de scris niște texte pentru un site), am găsit zicerea asta a lui Tim Notke (habar n-am cine e…): ”Hard work beats talent when talent doesn’t work hard.” și are dreptate omul, în jocul ăsta destul de ieftin de cuvinte.

unui tânăr care crede că e buricul pământului (adică unul luat la întâmplare) nu cred că poate să-i intre în cap destul de devreme că munca nu e o chestie nasoală. mai ales dacă tânărul e genul ”creativ”, a citit ceva poezii, a văzut 3-4 filme sau a ronțăit o carte de filosofie ntr-o vacanță. deci, ok – educatorii mei din pruncie până în prezent – recunosc, ați câștigat! munca e importantă.

dar știți de ce e importantă? nu pentru că nu putem trăi fără ea. Hristos spune clar: ”nu doar cu pâine va trăi omul”. adică, va trăi și cu pâine, dar nu va fi așa un capăt de lume să-și obțină pâinea. munca este importantă și pentru stomac, dar mai importantă pentru minte. nu poți să faci nimic valoros dacă nu stai de el și nu inițiezi o conversație intimă și uneori dureroasă cu copilul ăsta al tău – proiectul pe care îl începi.

învăț. învăț, de exemplu, de la Zoltan Andras, căruia i-am luat ieri interviu și care ar fi fost gata să stea în frig și chiar în ploaie, la terasă, să-mi vorbeaască de muzică și de împlinirea spirituală pe care simte el că trebuie să ți-o dea muzica. Zoltan nu doarme nopțile dacă nu reușește să rezolve o frază muzicală.

deci trebuie să-ți pui întrebarea asta: pe mine ce mă poate face să stau treaz 3 nopți la rând? am așa ceva pe listă? dacă nu ai și munca ta e muncă de birou, muncă rutinieră, în care nu crezi – îmi pare rău de tine. adapă-te la ceva valoros și autentic în timpul tău liber. probabil ai mult mai mulți bani decât mine, dar oare ești fericit?

toate bune și frumoase cu munca. deși nu părea chemarea mea de copil, mă ofer voluntar. dar țin să-mi păstrez libertatea. pentru că printre vorbele de duh ușor clișeiste culese în documentarea mea se numără și asta, a lui Ralph Waldo Emerson (ăsta știu cine a fost):

Do not go where the path may lead, go instead where there is no path and leave a trail.”

Anunțuri