m-am întors de la mare. m-am bucurat, într-un fel, după ce m-am rupt o săptămână de orice contact cu știrile de orice fel, să aud încă vorbindu-se de cazul Ridzi. de prea multe ori se face câteva zile tămbălău pe un subiect, după care subiectul moare și nu se întâmplă nimic.

nici nu mă interesează prea mult dacă Ridzi e vinovată sau nu. mă interesează însă foarte tare ca, dacă este vinovată, să fie pedepsită, iar dacă nu – să explice într-o manieră exemplară ce s-a întâmplat și pe ce s-au cheltuit banii. între noi fie vorba, nu e vorba de mulți bani. pentru stat 600.000 de euro sunt mărunțiș. dacă au fost comisioane și s-au tras bani, nu s-au făcut mari averi din afacerea asta.

miza este în altă parte – la publicitatea mascată cumpărată de la televiziuni. aici o va încasa ministrul Ridzi, dacă o va încasa. eu nu vreau să pozez în editorialist și să analizez dedesubturile complicate ale cazului. scrie Tolontan pe blogul lui destul. și alții. dar am două observații laterale de făcut.

prima este că acest caz nu e decât o mică bubă de pe care s-a spart coaja. lucrurile la stat așa funcționează peste tot: se acordă contracte pe pile, se câștigă licitații cu caiete de sarcini stabilite de comun acord etc. dar nu asta e problema, că se acordă contracte pe pile. așa se acordă contracte peste tot. problema e că nu se face ceva serios de banii ăia. angajații statului sunt preocupați nu de calitatea lucrării executate sau a serviciului prestat. sunt preocupați să se acopere cu hârtii, să se blindeze birocratic în așa fel încât să nu poată fi prinși cu vreo neregulă.

în cazul Ridzi, au fost cam neatenți. ăsta a fost însă un caz fericit. în cele mai multe cazuri, nefericite, angajații statului sunt atenți. contractele sunt ok, formal, recepția se face cu documente și tot tacâmul. dar contractorii nu-și fac treaba. statul iese de două ori în pierdere: se trag niște comisioane la negru și, în plus, serviciul prestat este de o calitate îndoielnică.

a doua observație este bazată pe o minimă cercetare efectuată pe google. căutați ”Ridzi” pe google. primul rezultat este acest link: http://www.ridzi.ro/. este pagina personală a ministrului Ridzi, probabil realizată pentru Europarlamentare. ei bine, aici putem vedea niște lucruri care ne dau de gândit. doamna Ridzi a ajuns ministru în Guvernul României la nici 32 de ani. foarte bine că pariem pe tineri, nu? dar nu pare cumva o pălărie prea mare…?

hai să zicem că doamna Ridzi este un geniu organizatoric și compensează vârsta fragedă prin experiență la nivel înalt, studii etc. să zicem că ne-am aștepta ca un ministru de 32 de ani să aibă… cum se spune? – ”un CV impresionant”. ei bine, mie mi se pare că CV-ul nu este deloc impresionant. așa mi se pare mie. poate pe premier l-a impresionat mai tare. scurt extras:

Preşedinte al Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat-Liberal (din feb. 2008)

Deputat în Parlamentul României (dec 2004 – nov 2007)

  • Vicepreşedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene a Parlamentului României (ian.-iun.2007)
  • Vicepreşedinte al Comisiei pentru Integrare Europeană a Parlamentului României (mai-dec.2006)
  • Membru al Comisiei de Invătământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport
  • Membru al grupului parlamentar de prietenie cu UNESCO
  • Membru al grupului parlamentar de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
  • Membru al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Argentina

Vicepreşedinte al Biroului Permanent Judeţean al Partidului Democrat – Hunedoara (din 2005)

Consilier judetean în cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara (iun.-dec.2004)

Vicepreşedinte al Biroului Permanent Naţional al Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat, Departamentul pentru Relaţii Internaţionale (2001-2006)

mă tot gândesc la o încheiere de efect pentru articolul ăsta, dar nu-mi vine nimic în minte. ceea ce e foarte caracteristic politicii românești, unde ne-am obișnuit ca lucrurile să rămână neterminate…


Anunțuri