după interviul cu Zoltan Andras de la Sarmalele Reci mi-au rămas niște gânduri în cap și le tot rumeg. Zoltan a spus la un moment dat că el nu se simte contemporan cu mulți dintre cei care îl înconjoară, de la persoane publice la oameni de pe stradă, de la români neaoși la africani îndepărtați și suferind în mizerie. sunt evenimente absurde, neînțelese, care te fac să te întrebi – dacă le raportezi la modul tău de a vedea lucrurile și la așteptările tale – ”eu ce caut aici?”

afirmația asta – ”nu mă simt contemporan cu majoritatea celor lângă care trăiesc” – tinde să fie exacerbată și de întâmplările zilnice mai puțin tonifiante din viața fiecăruia. nu-ți merg bine niște treburi pe la birou? șeful te bate la cap? te-ai certat cu un dobitoc în trafic? imediat te repezi să generalizezi: ”ce caut eu în lumea asta? eu nu sunt contemporan cu țara asta, visele mele sunt altele!”

al doilea gând care s-a înfipt undeva în mintea mea după discuția cu Zoltan este ăsta: cum ar fi dacă am înceta să ne mai punem soundtrack la tot ce facem? (asta e o expresie a Sandrei Ghițescu, din alt interviu – ”trebuie să am soundtrack la tot ce fac!”) Zoltan și Sandra reprezintă două perspective diferite.

Sandra ascultă toată ziua muzică, simte nevoia să audă un ritm, să agațe niște căști la urechi sau să pornească în mașină casetofonul. Zoltan spune: noi trebuie să fim conștienți de lumea în care trăim și de alegerile noastre. nu putem nici să mâncăm dacă nu ascultăm ceva la radio, dar peste 20 de ani ne vom mira de unde a apărut nu știu ce tumoare la creier. știm ce ne afectează și în ce măsură? suntem conștienți?

mă gândeam și eu la povestea asta cu sondtrack-ul la tot ce facem, că n-ar fi chiar așa o decizie înțeleaptă să ne bâzâie tot timpul la urechi o muzică sau alta, dar nu neapărat în sensul ăsta medical – să evităm tumorile. în alt sens. oare de ce nu ne mai place liniștea? e chiar așa de păguboasă?

unii oameni spun că au nevoie de muzică tot timpul, să-i inspire, să-i calmeze sau pentru cine știe ce alte beneficii. eu însumi iubesc muzica, ascult și cânt mai mereu. am început însă a resimți nevoia de liniște. vreau să-mi aud gândurile. și parcă muzica în exces e ca orice altă pasiune în exces. îți place să mănânci bine? oricât de bine ai mânca, tot acolo sfârșești dacă mănânci prea mult…

Anunțuri