la ora 10 eram la mall, din nou condus de braț. deja devenise neplăcut, mă dureau ochii fără ochelari. am așteptat cam 10 minute. vin ochelarii, sunt destul de ok (cam prea tari cu juma de dioptrie la un ochi). de plătit, am plătit integral de aseară. cred că nu le place să aibă surprize. le facem cadou un borcănaș de miere și un măr – daruri tradiționale de anul nou. le găsisem și noi în camera de la hotel. generozitate românească.

în fine, din nou stăpân pe mișcările mele, ne întoarcem spre hotel și facem planul pe drum. am pierdut programul stabilit pentru grup. dimineață la 9 s-a plecat spre Jaffa, un port lipit de Tel Aviv, în partea de sud. au urmat o vizită la locul în care a fost asasinat Itzak Rabin și una la un mare centru de diamante. nu era pentru noi, oricum :).

old Jaffa.

old Jaffa. renovat :).

hotărâm să mergem și noi să vedem vechiul port Jaffa, unul dintre cele  mai vechi orașe din lume, cu documente. avem o mică dezbatere în privința mijlocului de locomoție. tipa de la recepție – îngerul nostru păzitor – zice c-ar fi cam 30-40 de minute pe jos. pentru că Jaffa se vede în depărtare, de-a lungul plajei. Ștefa ar cam vrea cu autobuzul, să experimentăm transportul în comun local și să fentăm căldura.

ca de obicei, dăm cu banul și pică autobuzul. luăm bilete direct de la șofer, cu care stabilim să ne și anunțe când trebuie să coborâm. pe aici toată lumea pare să se descurce binișor în engleză, sau măcar să înțeleagă ce întrebi. coborâm, după ce Ștefa urmărește atent traseul pe hartă. cum întrebi ceva la recepție, cum înșfacă o hartă a Tel Aviv-ului și încep să-ți deseneze: you are here, you go here…

kosher. adică curat. adică poți să mănânci.

kosher. adică curat. adică poți să mănânci.

Mediterana și Tel Aviv-ul modern

Mediterana și Tel Aviv-ul modern

intrarea în Old Jaffa e destul de sordidă. pare să fie un cartier locuit de arabi, ceva mai murdar și mai în paragină. e foarte cald, lumina foarte puternică. orașul vechi, vechiul port, e aproape. urcăm o colină și ne fotografiem lângă un tun, cu malul Mediteranei și Tel Aviv-ul în spate. ne permitem luxul câtorva poze turistice. și intrăm, după ce aruncăm un ochi pe o scurtă istorie a orașului, expusă pe un panou de afișaj.

antiquities.

antiquities.

străzi și trepte.

un aer vechi tot are...

mănăstirea ortodoxă Sf. Mihail

mănăstirea ortodoxă Sf. Mihail

nu avem ghid, așa că ne plimbăm de capul nostru și facem poze. ne plac străzile înguste și întortocheate, care coboară în trepte spre mare. ne hotărâm să căutăm portul, dar pierdem direcția după ce încercăm, fără succes, să găsim intrarea în biserica grec-ortodoxă, care are mai multe uși încuiate și una ne, dar cine știe pe unde. e propriu-zis o mânăstire la malul mării.

orașul acesta vechi e locuit. sunt convins că a fost reconstruit (într-adevăr, așa zice și wiki), dar mă bucur că l-au reconstruit cu gust. au făcut din el un loc plăcut să te plimbi după-amiaza când pleci de la birou sau în week-end, un fel de parc tematic cu aer antic. aș putea să vin aici în fiecare dimineață, să-mi beau cafeaua pe o terasă de unde se vede marea și să lucrez la o carte.

basilica Sf. Petru

biserica Sf. Petru e închisă, că are loc o mesă. e o plimbare pe străzi și prin ganguri, vizita noastră la Jaffa. mă gândesc la ciudățenia vizitării unor orașe sau locuri celebre, intrate în istorie. era aici un port acum 7000 de ani, este și acum. dar n-am nici o șansă să mai regăsesc ceva din construcțiile sau atmosfera de-atunci. sunt niște clădiri cu fațadă din piatră de calcar, dar sunt noi, sunt locuite de oameni contemporani cu mine. știu bine că-i așa – văd rufe la balcon.

cum ar fi daca asta ar fi usa casei noastre?

cum ar fi daca asta ar fi usa casei noastre?

ce a rămas neschimbat din Jaffa sunt coordonatele geografice. care nu au așa mare importanță istorică. dar, încă o dată, e un loc bun să te plimbi și să te gândești la ale tale.

prin vitrină.

prin vitrină.

julien roux

julien roux

hmm, nu numai atât. e un loc primitor pentru artă. există mai multe galerii de ceramică, grafică, pictură și magazine de antichități. în timp ce mergem pe străduțe, eu – mereu cu aparatul la ochi – văd un tip cârlionțat printr-o fereastră. pictează. îi trag rapid o poză. Ștefania, mai liberă în mișcări și mai bine orientată, vede direct firma: hand factory. intrăm.

Julien e pictor, caricaturist, grafician. ne lasă să fotografiem înăuntru, dar preferă să nu țintim direct către lucrările expuse. intrăm în vorbă. e galeria sa, în care are un casetofon, o masă și câteva pensule și culori. e francez, s-a mutat aici din Paris, unde pretinde că e prea scump și prea aglomerat pentru fetița sa. vrea să o crească într-un loc mai liniștit.

julien roux bye bye

julien roux bye bye

lucrările lui Julien sunt destul de ireverențioase la adresa evreilor, a statului evreu, a iudaismului. vedem caricaturi cu DJ Rabini sau rabini pe skateboard, glumițe pe seama îmbrăcăminții incomode a evreilor tradiționaliști, care se tolănesc în hamac și spun că în fiecare vară se gândesc să-și schimbe religia. cumpărăm câteva vederi. Julien ne dă și o carte de vizită. are un site. ăsta.

îl lăsăm pe Julien în galeria sa și dăm o ultimă tură prin Jaffa. trecem și podul dorințelor, unde îți poți pune o dorință în fața semnului tău zodiacal. cică se și îndeplinește. free of charge. ne întoarcem la hotel pe plajă, cât se poate merge, apoi mai pe sus, pe străzi.

make a wish.

make a wish.

nici vorbă de 40 de minute, ne ia mai bine de o oră. evreii cred că sunt obișnuiți să meargă mai repede. am constatat că foarte mulți fac sport. aleargă pe plajă, fac tot felul de exerciții în locuri amenajate, fac surf, dau tare la pedale. poate tipa de la recepție ne-a crezut și pe noi mai sportivi.

după-amiaza înseamnă baie în Mediterană – de data asta fără ochelari și ceva ture pe străzi. s-a cam golit orașul, e anul nou. abia așteptăm ziua următoare, sâmbătă. nu pentru shabbat, ci pentru că mergem la Ierusalim.

Anunțuri