zilele trecute, am pus o întrebare pe facebook legată de B-Cafe: e deranjant că multe dintre interviuri o iau, la un moment dat, pe panta discuțiilor despre starea societății românești? fără să vrem, eu și interlocutorii mei ajungem să vorbim despre România, cum e ea și cum ne-ar plăcea mai mult să fie, de ce stăm aici și nu plecăm, ce avem valoros și ce e de cacao. mă temeam ca B-Cafe să nu devină un site prea politic (în sens etimologic – adică să se ocupe prea mult de treburile cetății) și am vrut să știu ce simt și ceilalți.

în general, cei care mi-au răspuns s-au declarat de acord cu discuțiile despre România și români, atâta vreme cât se ajunge la ele firesc, fără să forțăm nota. două răspunsuri însă au pus degete pe rană și puncte pe i. ele sunt interesante nu doar pentru cei care urmăresc ce se întâmplă pe B-Cafe, ci și pentru cei pe care îi preocupă discuțiile de multe ori sterile despre ce e de făcut ca să trăim mai bine în țara asta.

Sandra mi-a scris așa:

”Imi place ca se discuta si despre starea Romaniei, daca persoanele intervievate au ceva destept si relevant de spus pe tema asta, why not. Cred ca ar fi util daca ai putea extrage de la cei ce discuta subiectul si niste action steps concreti, ce propun ei practic pe baza observatiilor pe care le au despre mediul in care traim. Discutii despre Romania sunt multe, dar nu asa multe care sa se si termine cu un „how to” sau un „to do” :)”

deget pe rană: suntem buni să despicăm firul în 4 (tetrapilotomiști desâvârșiți, cum s-ar zice), dar de împletit habar nu avem să împletim ceva. știm că în România e nașpa, avem idee și despre cum ar trebui să fie. dar așteptăm ca lucrurile să pice din cer: oamenii să se schimbe, politicienii să-și facă treaba, vânzătoarele să zâmbească. ei bine, toate astea nu se vor întâmpla prea curând de la sine.

poate simțim că nu e ceva ce depinde de noi, că pur și simplu ne sunt încălcate niște drepturi la o viață decentă; suntem mințiți, agresați, furați. e un sentiment înșelător. adevărul e că suntem foarte rost informați, că ne resemnăm că așa e România și nu ai ce-i face. nu știm să ne cerem drepturile, nu știm să ne asigurăm că ne sunt respectate.

respectarea drepturilor cetățenești nu a venit de la sine nicăieri în lume. nici măcar în civilizațiile spre care ne uităm cu jind pacea și bunăstarea nu sunt de la sine înțelese. plătești mai mult pentru spitale, plătești mai mult pentru polițiști și profesori și orice altceva. muncești mai mult și ai mai mult. pentru că ai învățat să ceri mai mult.

prin urmare, lecția numărul 1: nu e așa simplu să ceri. trebuie să știi ce și să înveți cum. în momentul în care vom cere astfel încât să nu fim refuzați, vom primi.

despre al doilea mesaj de pe facebook în partea a II-a, că deja m-am lungit. se vede că mai am de învățat…

Anunțuri