prietenul meu Andrei (da, doamna dirigintă, am rămas prieteni) a pus niște filmulețe pe facebook. și eu m-am uitat la ele. iar prietenul nostru Mihai, proaspăt regăsit (pe facebook…; da, doamna dirigintă, și cu el considerăm că am rămas încă prieteni) le-a tot comentat. pe facebook. (n-am timp acum să vă explic ce este facebook, doamna dirigintă…)

ei, și cum eu sunt un moralist, mi-am zis că trebuie să vi le arăt aici pe blog, deși probabil deja le știți, le-ați văzut, iț old niuz. așa că să începem cu primul:

din care înțelegem că, la un liceu din țara noastră, se comemorează un eveniment nefericit din istoria lumii. pentru a le scurta așteptarea celor care nu au văzut, totuși, filmele: este vorba de holocaust. trecem acum la al doilea filmuleț. atenție sporită, pentru că crește și complexitatea:

în fine, după ce am aflat că, din nefericire, Hitler a trăit și și-a bătut joc de tot și a omorât copii prin lagăre de față cu mamele lui, să observăm și efectul pe care aceste învățături l-au produs în mintea tineretului însetat de cunoaștere:

în fine, vă mai plictisesc cu niște scurte comentarii despre această din urmă domnișoară surprinsă cu gândul la câți bani îi mai trebuie ca să-și ia geaca aia de blugi sau tenișii ăia la reducere. în primul rând, vreau să remarc că această domnișoară (sau boboacă; da doamna dirigintă, îmi amintesc de prima oră, dar nu mă întrerupeți!) – această boboacă nu are nici o vină!

se găsește la un eveniment la care nu și-a dorit să vină și despre semnificațiile istorice ale căruia nu i s-a spus. este demn de apreciat că a răspuns cu maximă sinceritate la întrebarea reporterilor: nu știu nimic. după acest puseu nevinovat, s-au activat mecanismele tipic mioritice ale comportamentului de supraviețuire: ești în rahat, fă-te că nu pute!

repede a găsit o scuză pentru ignoranța ei: nu știu, că sunt boboacă. un: nu știam, îmi pare rău! era mai indicat. pe urmă, s-a dovedit că nu a ascultat măcar minimul de informație corectă pe care personajul anterior (da, doamna dirigintă, e o caracterizare a personajelor!), așa oligofren cum și-a construit discursul, a reușit să-l transmită: responsabil pentru chestia asta care se numește holocaust a fost unul Hitler. mă rog, numele nu sunt importante, e un om care a făcut rău la mai mulți oameni.

păi uau, ce interesant! pentru că, nu-i așa, la întrebarea clară a reporterului: ”ți se pare interesant?” fata, domnișoara, boboaca răspunde: ”da, mi se pare interesant!” ce ți se pare interesant copilo, să stai o oră-două într-un loc în care nu-ți dorești să fii, ascultând chestii pe care nu vrei să le reții, pentru că așa ți-au comandat ăia de la școală, ăia responsabili de viitorul tău, ăia care trebuie să te educă pe tine?

oh! da! cred și eu că e interesant ce văd în fața ochilor, dar din cu totul alte motive decât crezi tu, nefericita de tine, pe care te-au obișnuit niște dobitoci cu creier cât aluna să spui, zâmbind frumos, ceea ce trece drept corect să spui, în ochii semenilor la fel de nepricepuți ca tine.

da doamna dirigintă, și cu dumneavoastră vorbesc!

Anunțuri