în ultima vreme au apărut tot felul de nutriționiști, care de care mai școliți afară, care de care mai longevivi sau mai good-looking pentru vârsta lor. aș fi vrut să fac o documentare extinsă pentru acest articol, ca să vă dau nume și recomandări reale, dar nu am timpul care ar trebui pierdut cu asta.

oricum, sigur aveți deja o idee despre ce vorbesc. super-nutriționistul apare într-o emisiune pentru gospodine, cu misiunea clară de a educa poporul cum să mănânce. are niște reguli precise, care dacă sunt urmate cu strictețe te scapă de kilele nedorite in no time. unii merg pe un regim vegetarian, care e cel mai sănătos. alte școli proclamă că poți să mănânci orice, atâta vreme cât mănânci disociat (cred că asta înseamnă că nu te asociezi cu alți mâncăi – hă hă hă!!!) alții îți prescriu cu strictețe ce anume mănânci și la ce oră.

problema, ca și viața, pare complexă :). îmi este foarte clar că mulți români mănâncă nesănătos. mai mult decât nesănătos, mănâncă fără stil, amestecând felurile sau alegând o ordine ciudată pentru a le înfuleca. fie cum va fi fiind cu regimul alimentar al românului, DAR un copil cu 20 de moașe moare cu moțul netăiat. nu cred că vom învăța să ducem un stil de viață sănătos de la 15 guru siguri pe ei care se produc la TV despre ce și la ce oră ar trebui noi să băgăm în gură.

cred că stilul de viață sănătos vine de la un regim alimentar moderat, care se învață de copil, în familie. dacă mama îți aduce ochiuri care înoată în ulei și cârnați umflați de grăsime, la 15 ani ți se va părea firesc un astfel de mic dejun. pe de altă parte, stilul de viață sănătos înseamnă sport sau altfel de mișcare în aer liber. de promovarea sportului ar trebui să se preocupe mai mult un stat care își vrea cetățenii în formă – adică Ministerul Tineretului și Sportului. nu râdeți deja în hohote?

dar să facem sport ar trebui să ne preocupe pe noi. să ieșim măcar din când în când la un fotbal, un tenis, o leapșă prin parc. au început să apară terenuri de sport și cred că este încă mult loc pentru ele în București. și cerere. iar în privința sfaturilor super-nutrițioștilor super-siguri pe ei, cred că dacă le-am urma pe toate n-ar mai trebui să ne gândim toată ziua decât la ce să mâncăm și la ce oră. mai sunt trei minute și trebuie să-mi mănânc banana, dar ce mă fac că vreau la toaletăăăăă!!!

există însă o regulă elementară, pe care cred că toți o pomenesc: NO FAST-FOOD! bine, nu mai mult de o dată – de două ori pe lună!!!

Anunțuri