în 2003 am dat prima oară cu nasul de internet serios, cu lățime de bandă de aici până-n Chitila, stabil, numai bun de descărcat muzici, filme și de urmărit orice stream-uri online. era în State, la University of Arkansas. (că tot am pomenit de UofA – great place, thank you guys! nu mă pot abține să nu scap anecdota asta luată din pura realitate:

stau la coadă la ghișeul cu vize. ăștia la ambasada SUA din București au un ghișeu cu vize, ca la toate ambasadele. și mă întreabă duduia din spatele ghișeului de ce vreu să merg – făcea conversație îm timp ce verifica actele, aveam scrisoare de la UofA că am fost acceptat într-un program de bursă și urmează să fiu studentul lor. îi spun că la studii. unde? la University of Arkansas – auzisem eu că a Bill Clinton predase Dreptul acolo, dar nu eram așa de fraier să nu înțeleg că mă duc în provincie, la rednecși…

și zice: what will you be studying there? ahhh, cum să îți explic io duduie, mai pe scurt așa, că am voie să studiez ce vreau, că scopul programului OSI nu e să devin io savant… hai să-ți zic pe scurt ce fac și aici în țară: PHILOSOPHY! la care gagica lasă hârtii și political correctness și tot și țipă entuziasmată către colegii ei din spate, din birouri: hey guys, here is a GOOD ONE: he’s going to study philosophy at the University of Arkansas!!! ha ha haahahahah… într-adevăr, aveam să aflu, U of A era renumită mai degrabă pentru cursurile de agricultură etc. dar a fost super ok, my word on that!)

după această paranteză nesimțită, revin la subiect, cred că a fost mai lungă paranteza decât ce am de zis acum. stăteam în primele nopți, la Universitate, până la 3-4 lipit de monitorul calculatorului din Computer Lab. LCD, wtf :D. nu făceam mai nimic, o ardeam pe mail și habar n-am pe mai ce site-uri, dar știu că mă duceam la culcare cu capul greu. internetul era un drog puternic pentru mine, doh!

ei bine, mi-am amintit de asta și de discuțiile despre influența negativă pe care internetul în exces o are asupra vieților noastre – dezumanizarea produsă rețelele de socializare etc. și mi-am dat seama că fascinația internetului a ținut cât eram prea puțin obișnuit cu a avea atât de multe informații și opțiuni sub nas. am băut cu nesaț dintr-o fântână cât Casa Poporului. dar când m-am obișnuit cu disponibilitatea resurselor, am început să beau cu mare grijă, selectiv, filtrând apa în pahare curate.

cred că sunt 10-15 site-uri pe care intru zilnic, iar 7-8 din astea sunt bloguri, unul e facebook, 2-3 sunt serviciile de email, unul e youtube, altul hotnews, iar restul sunt site-uri la care se întâmplă să lucrăm în perioada respectivă. sau b-cafe. daca mai primesc vreun link pe mess, arunc un ochi. internetul cel malefic, care nu mă lăsa să dorm noaptea, s-a cumințit. e instrument de lucru. dar nu mai puțin indispensabil…

Anunțuri