ce-i mai mică și mai mică decât puța de furnică? păi, viteza acceleratului de Cluj. mă rog, de Satu Mare, dar pentru mine Cluj e final destination…

în primul rând, vreau să vă spun că Bogdan Zarchievici e un meseriaș. păi da, pentru că nu mi-a dat el modemul ăsta Orange business everywhere ca să am eu net pe toate plaiurile patriei, in drumul spre, la, si dinspre final destination? ba mi-a dat. păi să trăiască!

deci sunt în tren. clasa I, liniște și pace, căldură cât să se simtă organismul bine, călători adânciți în gândurile lor, în lectură sau în somn. nu sforăie nimeni.

după ce am citit zilele trecute un articol despre starea jalnică a Căilor Ferate Române, mă temeam că nimeresc în cine știe ce condiții insalubre. deocamdată e ok. e drept că n-am fost încă în locul acela care reprezintă supremul test pentru orice cârciumă, în urma căruia îi dai o stea în plus sau în minus – și știți că nu la bucătărie mă refer…

și cum scriu aceste minunate rânduri și netul mă mai lasă în pană aici pe văi, îmi arunc ochii pe geam și dau, pentru prima dată anul acesta, de zăpadă!!! te grăbiși, mătușică!

trenul se târăște cu 5 km/h prin halta Sinaia și eu mă gândesc: ce contrast! am internet unde vrea mușchiul meu (mă rog, ajutat de al lui Zarchievici), scriu posturi pe blog și pot să lucrez aproape ca în orice zi obișnuită, dar fac 8 ore și 45 de minute de la București la Cluj, dacă am noroc să se respecte ce scrie pe bilet! trăim în secolul vitezei (sau ăsta era secolul trecut?)

Anunțuri