semnalizez că virez la dreapta pe o străduță. în spatele meu sunt mașini care merg înainte și așteaptă să mă car din fața lor. mă și grăbesc. dar un cuplu de vârstă mijlocie traversează elegant, braț la braț. sunt în mijlocul unei conversații importante. cei doi văd că virez, dar nu se obosesc să-mi dea atenție.

presat din spate, mă apropii de ei, la două-trei palme. atunci bărbatul se sesizează și își apucă nevasta de braț, cu un gest protectiv. dar nu se grăbesc, mai fac trei pași în același ritm și sunt pe trotuar. și-mi strigă: ”traversăm și noi, BĂ!”

(”Bă!”, pentru cititorii de limbă engleză care sunt în plin proces de învățare a limbii române și exersează pe writeman.wordpress.com close reading, este o formulă de politețe pe care o poți adresa din prima, cu nonșalanță, oricărui necunoscut, în scopul de a stabili relații amicale de tipul taică-miu a păscut vițeii cu tac-tu. despre această categorie de relații interumane, întrebați-vă profesorii de sociologie.)

pentru că mă mănâncă, în situații din astea, și sunt cu dreptatea, las geamul în jos și explic: să știți că nu e trecere de pietoni aici! la care nevasta sare revoltată: ”e colț de stradă, așa că putem să traversăm!” tranșez disputa (v-am zis că mă grăbeam): ”traversatul pe la colț de stradă nu e reglementat de codul rutier!”

ba uite că am greșit. e reglementat; și anume în favoarea mea, a conducătorului de autovehicul, care am eu prioritate, m-ai înțeles? –

Art. 72 – (2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

(3) Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic.

eu zic că e greu să ne luăm drepturi pe care de fapt nu le avem fără să încălcăm alte drepturi, despre care am convenit că alții le au. asta e o morală a poveștii.

dar mai e una, mai interesantă. lăsând la o parte codul rutier și privind de pe poziția celui care circulă în fiecare zi prin trafic (a traficantului de zi cu zi): una e evidența pentru șofer și alta pentru pieton. regulile bunului simț dictează altceva pentru fiecare din ei. șoferului îi e clar că e pe carosabil și are dreptul să treacă, nemaipunând la socoteală că îi încurcă pe cei din spate și naște claxoane etc. pietonului îi e clar că ăla din mașină e dușmanul care îl persecută. că poate să aștepte tipul de după covrig 3 secunde, cât traversează el o amărâtă de stradă.

numai că trei secunde pentru un șofer sunt mult mai lungi decât 3 secunde pentru un pieton.

Anunțuri