un articol despre situatia educatiei din Romania pe care wordpress a reusit sa mi-l buseasca… sper sa am nervii sa-l rescriu 🙂

later edit: ca să fiu cinstit, se putea să nu-l fi pierdut, dacă eram puțin mai atent. l-am scris într-o fereastră care a stat vreo două ore deschisă, timp în care se poate să fie pierdut intermitent conexiunea. ultima salvare automată făcută de wordpress e cu vreo oră jumate înainte de a-i da eu ”publish” și a pierde tot.

în orice caz, ceea ce spuneam e cam așa:

oamenii politici, parlamentari. miniștri, președinte, ne tot șoptesc mieros, când vine vorba: trebuie să facem reformă în educație bla bla bla, educația și sănătatea sunt pietrele de temelie ale unei societăți civilizate, care respectă valorile eurobla bla bla, reforma sistemului de învățământ trebuie să înceapă de la profesori și din școli bla bla bla BLAAAA.

toți știu poezii abstracte despre cât e de bine să-ți educi copiii în cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea lor profesională și personală. condițiile (logistic vorbind) le știm; de la școlile particulare pe bani mulți la cele din cătune uitate de lume, unde iarna copiii stau cu hainele pe ei la ore să nu înghețe, avem toată plaja. statul e un prost administrator bla bla blaaaaa. salariile profesorilor? de mizerie, zice toată lumea. munca lor – peste măsură de grea, dacă avem în vedere numărul nepermis de mare de elevi care formează o clasă.

pe de altă parte, ziceam eu și wordpress nu salva, nu pot să nu văd și vina profesorilor în toată povestea asta. care sunt organizați în niște structuri sindicale și își cer drepturile salariale (și au primit o țeapă dezgustătoare, adevărat, la finele anului trecut). dar care nu reușesc să pună presiune pe un minister anchilozat, ei, cei responsabili direct cu educația atâtor milioane de copii, să le asigure condiții decente de muncă.

nu doar salarii mai mari, ci săli de clasă luminoase și călduroase, dotări și traininguri cu metode de predare mai creative și mai eficiente, manuale mai bine scrise și mai puțin interesate. eu cred că marea majoritate a profesorilor se complace într-o postură de victimă a sistemului învechit, a condițiilor logistice și salariale precare, a elevilor cărora nu le stă mintea la carte și nu știu decât să copieze de pe internet.

dați-mi un an – doi și un buget, mă voi întoarce cu un studiu nemilos al situației din învățământul românesc și cu propuneri concrete de măsuri de îmbunătățire. vă voi spune câți dintre elevi folosesc mijloace moderne de informare, cum ar fi internetul, și câți dintre profesori. vă voi spune câți profesori sunt la curent cu metode de predare așa-numite alternative și câți le aplică la clasă. vă voi spune cum se iau notele și cum se dau; care este percepția profesorilor despre elevi și invers. ca să vorbim tot în cantități, vă voi spune câți elevi cred că profesorii lor își fac bine treaba. (printre altele, mi se pare inadmisibil că la noi nu există o modalitate de evaluare a profesorilor care să conteze pratic; nici măcar în facultăți). vă voi spune multe astfel de lucruri, cu adevărat importante. nu câți elevi au promovat BAC-ul sau alte cifre păstrate artificial la un nivel puțin deasupra morții clinice.

aud, prin forța împrejurărilor, povești din ASE care mă umplu de furie. (ce să fac, dacă m-am îndrăgostit de-o finanțistă…) aud despre profesoare care: predau în 20 de minute lecția și în restul timpului corectează teme și își curăță unghiile; anunță cu 2-3 minute înainte de finalul testului că ele nu acceptă lucrări scrise cu creionul (mit comunist inexplicabil, care introducea o discriminare de clasă între instrumentele de scris); aud de profi care predau ceva despre informație și tehnologie sau pe-acolo (dacă vreți mă interesez exact) și care în prima oră explică cum funcționează google și la ce ajută el; aud de note date unor persoane care nu au fost prezente la test (și nu din interes, din pură prostie și distracție), aud de profesori care nu vin la ore și nu anunță sau schimbă orarul după cum au ei chef.

și aud despre studenți care înghit toate astea și multe altele fără să zică mârc, pentru că s-au obișnuit ca omul din spatele catedrei să joace rolul autorității discreționare. sau pentru că oricum îi interesează doar diploma și să scape de gura părinților.

etc. etc. etc. pentru că mă enervează toate lucrurile astea și nu am energie și timp să fac altceva decât să le scriu aici. așa încât n-o să mă însărcineze nimeni cu analiza aia drastică a învățământului românesc. mai grav e că nu o să însărcineze nici pe altcineva. reforma educației rămâne, din câte aud și văd, la nivel de bla bla și etc.

învățați, învățați, învățați!

Anunțuri