coborând de pe Tabor, am pornit spre râul Iordan. îmi este mai greu de-acum să rememorez traseul (sunt deja aproape 3 luni de când ne-am întors), dar mă dumiresc încet-încet, pe urma pozelor.

Nunta din Cana

ne-am oprit mai întâi în Cana Galileii, la biserica închinată Sfântului Zaharia Zelotul și primei minuni a Mântuitorului – prefacerea apei în vin la o nuntă. două vase sunt prezentate închinătorilor drept cele în care s-ar fi păstrat vinul. nu te poți împiedica să te întrebi dacă or fi chiar acestea sau e vorba mai degrabă de marketing aici; în orice caz, e instructiv, pentru că le poți vedea dimensiunile.

Un vas de la nunta?

Icoana Sfantului Zaharia Zelotul

părintele citește Evanghelia și ne plimbăm puțin prin biserica grecească. incoana sfântului Zaharia e foarte frumoasă, la fel și curtea. e un soare orbitor și, desigur, foarte cald.

ne reluăm drumul spre Iordan. Ion Antonescu ne spune că locul spre care mergem acum nu este, de fapt, cel în care s-a petrecut Botezul lui Ioan. acesta ar fi avut loc mult mai jos, mai încolo de Marea Galileii, spre vărsarea în Marea Moartă. pentru că în acele lcouri râul și împrejurimile nu sunt practicabile pentru turism, statul evreu a construit mult mai sus pe râu un complex turistic.

Botez chinezesc(?) în Iordan

vreo 10 secunde l-a ținut cu capul sub apă. tipul e bine, sănătos.

într-adevăr, sunt foarte mulți asiatici pe malul râului, în cămăși lungi și albe, care așteaptă să fie botezați de preoți care însosțesc grupurile. intrăm și noi cu picioarele în apă. e caldă și destul de tulbure. e deja după-amiază și suntem obosiți – a fost o zi plină care e departe de a se fi terminat. stăm pe pietrele de pe malul râului și ne odihnim la umbră.

pe malul Iordanului

spre seară am ajuns la Tiberias, oraș pe malul lacului Tiberias (sau Marea Galileii). am sorbit din niște sucuri delicioase din pahare pline cu geață mărunțită și ne-am plimbat pe chei în așteptarea plimbării cu vaporașul. o înghețată. o bomboană. un șal… o rochie.

era încheierea perfectă pentru o zi foarte frumoasă – plimbarea cu vaporașul pe lac. din păcate, așteptările mi-au fost trișate de un incident neprevăzut – vaporașul avea o stație care a urlat ceva muzică latino pe toată durata plimbării, precum și imnul național al României. nu înțeleg cum poți să vii atâtea mii de kilometri până la acest lac și să-ți împui urechile cu niște melodii răsuflate în loc să-i asculți apele în liniște.

m-am refugiat în fotografii.

Anunțuri