ningeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!

happy happy joy joy! a venit iarna etc. fulgii dansează feeric, o pătură groasă acoperă străzile, mașinile… ceea ce-mi aduce aminte că trebuie să mă duc să o încalț pe Linda cu roțile de iarnă.

am amânat până în ultima clipă. dar acum ninge și nu mai am încotro. de ce amân așa, ca românul? pentru că roțile de iarnă (am cauciucurile gata montate pe jantele de tablă; cele de vară sunt pe jante de aluminiu) sunt jos, la subsol, în boxă. și trebuie să le car, pe rând, până la mașină. și sunt grele. și murdare, cu tot cu sacii de plastic în care sunt băgate. și e frig. și ninge. bine, dacă făceam asta măcar ieri, așa cum îmi propusesem, nu ar fi nins.

fac toate aceste operațiuni, îndes câte o roată în spatele fiecărui scaun și mai pun două pe banchetă, pe niște ziare. la vulcanizare sunt deja vreo 5 mașini pe bară și 2 în lucru. aștept, mă plimb, îmi trag gluga pe ochi. sunt doi tipi care demontează și montează + șeful, care lucrează și el, dar numai înăuntru. scoate cauciucurile de pe roți, îndreaptă jante și le echilibrează.

unul din cei doi care lucrează afară are o față simpatică de tot. e un moșulică care trebuie că are spre 60 de ani, după cum arată. dar se poate să fie și mai tânăr. fața și gâtul congestionate îl arată iubitor de tărie. are o falcă umflată și aud că e de la un dinte ticălos (îi explică asta unui tinerel de la spălătoria de lângă, care se învârte primprejur, fără treabă). ”nea Aurică” îi spune lui moșulache. ”să vezi ce  o să mă chinuie în seara asta!” face nea Aurică, cu referire la dinte.

e încălțat cu o pereche de pantofi ca vai de ei. cred că au fost de buni, odată – pentru că au bombeul alungit și ceva model de piele. acum sunt stâlciați și uzi de mi-e mie frig la picioare când mă uit la ei. ca îmbrăcăminte, nea Aurică are o salopetă sub care nu se ghicesc prea multe haine groase.

eu încep să îngheț și să nu-mi mai simt fălcile. e vânt și viscolește zăpada. în sfârșit, îmi vine rândul. trag mașina mai aproape și nea Aurică se apucă de treabă. nea Vali, șeful, mă convinge să-mi și echilibreze roțile. bine nea Vali, matale ești doctorul. numai că aia din spate nu vrea să iasă. dă nea Aurică la ciocane în ea și nimic! mi-e frică să nu-i scape vreo lovitură pe lângă și să-mi îndoaie tabla…

nea Vali se urcă în Linda și face vreo două mișcări înainte înapoi, cu frână bruscă, să mai dezmorțească roata. nea Aurică ridică iar mașina și bagă ciocane. de data asta merge. în sfârșit – demontat, echilibarat, montat roțile de iarnă, plătit, băgat roțile de vară în saci și hai acasă. îi dau 10 lei lui nea Aurică, așa pentru pantofi și pentru dinte. și pentru că mi-a arătat cât sunt de norocos să am ghete în picioare, să mă urc în Linda la căldură și să lucrez de-acasă, cu laptopul în brațe.

car roțile de vară jos la boxă. îmi îngheață mâinile pe ele, mă murdăresc, îmi curge nasul. viața e greu!

Anunțuri