de ce e Jerome K. Jerome? pentru că dumnealui a scris cuvintele memorabile: ”Noi, oamenii, suntem ființe solare.” (el le-a scris în englezește, să știți, dar eu în traducere le-am citit, așa ca mai sus). și pentru că sunt un fidel iubitor al astrului nostru încălzitor și luminător și strălucitor, îi dedic, ca pe un omagiu curat al inimii mele de copil, aceste rânduri ale marelui K. (tot în traducere 😀 ):

”noi, oamenii, suntem ființe solare. iubim lumina și viața. iată de ce ne înghesuim în orașe, iar satele se depopulează an după an.

în lumina soarelui – ziua, când Natura este plină de viață și totul este activ în jurul nostru – ne plac destul de mult culmile dealurilor și pădurile dese, însă noaptea, când mama noastră Terra s-a dus la culcare și ne-a lăsat pe noi să veghem, oh! totul pare atât de pustiu și ne simțim înspăimântați, precum copiii într-o casă pustie. suspinăm și tânjim după străzile luminate de felinare cu gaz, sunetul vocilor omenești și pulsul vieții umane. ne simțim atât de neajutorați și atât de neînsemnați în marea liniște, neîntreruptă decât de copacii întunecați ce freamătă la atingerea vântului nopții. în jur sunt atât de multe fantome, iar suspinurile lor ne întristează la culme.

de aceea ne înghesuim în marile orașe, aprindem un rug uriaș de un milion de felinare cu gaz, strigăm și cântăm și ne simțim curajoși nevoie mare.” (din Trei într-o barcă)

Anunțuri