eu zic că nu poți să ai ghinion la nesfârșit. la un moment dat, bălăriile se opresc și încep să răsară floricele. vineri seara eram pregătit ca, după încă două zile de muncă, cam pe duminică așa – să anunț cu surle și trâmbițe relansarea B-Cafe. vineri seara, meandrele concretului și firele îmbârligate ale destinului au conspirat împotriva acestui minunat proiect și am pierdut vreo 2 săptămâni de muncă.

adică am pierdut tot conținutul pe care l-am mutat de pe site-ul vechi. am pierdut, în plus, chestii de admin pe care le rezolvase BZ, the caustic programmer, cu multă trudă. am pierdut elemente de front-end care trebuie acum reluate și puse la punct.

când am privit vestea, vreo 2 minute am privit în gol. lumea curgea pe lângă mine și eu n-o vedeam. nasol moment. atâtea ore, vreo 2 nopți complet nedormite… pe urmă în ochii voinicului a apărut lumina hotărâtă de a o lua de la capăt. cât ghinion poți să ai? cât să se mai amâne lansarea acestui site care nu are nici o perspectivă apropiată de profit și a cărui valorizare financiară înseamnă ori o revoluție în comportamentul oamenilor pe internet – ori muncă în folosul comunității? CÂT?

păi, ghinionul te ține cât îl lași să te țină, mi-am zis. ghinionul nu e că se întâmplă chestii nașpa – e atitudinea ta fatalistă. mergi repede mai departe – atunci nu vei simți că toate îți sunt împotrivă.

na, că am ajuns să dau și sfaturi de bună purtare. ce voiam de fapt era să zic așa: tragem tare ca B-Cafe să fie gata până joia viitoare, când îl voi prezenta la Open Coffee. iar duminică ne întâlnim cu Vasile Muraru, actor de comedie și nu numai. dar despre asta vom  mai vorbi.

Anunțuri