a citit cineva cartea asta? așa se numea: ”acolo unde e stăpână primăvara”. era un roman polițist, dacă-mi aduc bine aminte. de fapt, aveam în bibliotecă două cărți care s-au unit într-o singură amintire: Acolo unde e stăpână primăvara și Ce le pasă damelor? cred că erau din colecția Enigma, nu sunt sigur.

îmi plăcea și încă îmi place titlul primeia. nu m-a atras ce era prinăuntru, dar este probabil unul din răspunsurile mele la întrebarea: care ți se pare cel mai memorabil titlu de carte? – alături de Marry Poppins deschide ușa.

Ce le pasă damelor? era o poveste alertă, cu un detectiv descurcăreț și băgăcios cu maxim succes la dame. cred că făcea vreo 3-4 cuceriri pe parcursul cărții. o parte din acțiune se desfășura undeva în Mexic, la o hacienda. m-am întrebat luni de zile ce o fi o hacienda din astea și cum o arăta. la 10 ani nu aveam wikipedia… 🙂

îmi plăcea titlul primeia și conținutul celei de-a doua. iar motivul din care am scris postul ăsta e că mi-e dor, mă pocnește uneori un dor din senin după lungile zile în care, cum veneam de la școală, aruncam ghiozdanul într-un colț, sacoul uniformei în altul… și mă așterneam pe citit. cititul era o acțiune care dezavantaja în mod catastrofal o altă activitate pe care trebuia să o prestez – așa mi s-a spus: mâncatul.

așa că, pentru a suplini anumite lipsuri alimentare, toate paginile cărților pe care le citeam aveau subsolul distrus – rupeam fâșii lungi de hârtie și le molfăiam până le făceam cremă.

cam atât.

Anunțuri