când eram copil, îmi plăceau scheciurile în care apărea cu maestrul Nae Lăzărescu. cred că mă atrăgea aerul lor de români blazați, care respiră principiul ”ce să-i faci?! n-ai ce-i face!” prin tot ce zic, prin fiecare gest.

după câțiva ani de Revelioane de-ale lor și de lecturi de-ale mele, scheciurile nu mai păreau așa amuzante. cred că crescusem, râdeam la alte glume. (ăsta e un subiect interesant – la ce glume râdem și când). în orice caz, pe Nae și Vasile îi asociam cu actorii hazoși, care spun pe un ton heirupist și ”din popor” glume despre situația politică sau defecte omenești.

ei bine, când am avut ocazia să-l întâlnesc pentru prima dată pe dl. Vasile Muraru, am rămas paf. omul nu spunea nici o glumă, nu încerca în nici un fel să ajungă în centrul discuției. întrebat ce mai face, a povestit ceva despre niște turnee, despre problemele pe care le are teatrul și despre un pelerinaj în Israel.

la interviu, impresia mea că, privind în lumina scheciurilor de la televizor, îl subevaluam, s-a confirmat. dl. Vasile Muraru este un om care trăiește pentru scenă. muncește să fie actor. a făcut școală cu profesori mari de actorie (a fost elevul maestrului Dem Rădulescu). vorbește cu plăcere despre boierii de altă dată. glumele pe care le mai scapă, din când în când, nu sunt heirupiste, ci bine țintite și parfumate.

mi-a rămas în cap ce mi-a spus despre visul lui de a deveni actor. e atitudinea pentru care îi admir pe cei care au indiferent de meseria lor. dl. Vasile Muraru a spus: ”m-am făcut actor ca să fiu și eu pe un colț de scenă. nu te faci actor ca să ai succes, ăsta e un noroc pe care poți să-l ai sau nu.  te faci actor ca să fii acolo, pe scenă.”

la întâlnirea noastră de acum două duminici, dl. Vasile Muraru a venit mai glumeț și mai deschis decât de obicei. Roxana a descoperit că au făcut același liceu, desigur în ani diferiți, în Piatra Neamț. Oana aflat că soția sa este din Târgoviște și dl. Muraru cunoaște foarte bine orașul.

am vorbit mai ales despre maniere și boieri. dl.Vasile Muraru are un respect deosebit pentru boierie în sensul de bună creștere și păstrare a rangului. ne-a povestit o întâmplare savuroasă cu un cântăreț de operă cam de mâna a 5-a care, nimerindu-se într-un cerc de artiști cu adevărat cultivați, a făcut-o de oaie. grupul se plimba prin Sinaia și, la un moment dat, au ajuns la mănăstirea Sinaia. un actor a remarcat: ”ce rece e stilul!”, la care cântărețul nostru, de prin partea locului se pare, a replicat: ”stați să vedeți iarna! e gheață pe pereți!”

mulțumesc, Alex, pentru fotografii.

Anunțuri