dimineața m-am trezit ca de obicei, la 8.  ninsese peste noapte și era frig. Lindei îi înghețaseră ușile și parbrizul. scaunul era așa de rece încât am cochetat o clipă cu ideea de a aștepta afară să se încălzească motorul. am renunțat din cauza vântului. care nu îi putea opri pe câțiva tineri întreprinzători, dintre care unul cu un sac mare în spinare, să sară grăbiți gardul unei foste fabrici de pile (parcă). în căutare de oportunități de afaceri.

am pornit cu o cruce mare și am plonjat în traficul capitalei noastre. câțiva câini nepăsători față de frigul tăios mă însoțesc cu lătrat și fluturat din coadă câțiva metri, ca-n fiecare dimineață.

capitala asta e tare urâtă ”în sezonul rece”. străzi murdare și pline de gropi, linii de tramvai desfundate, asfaltări pe timp de iarnă, la comanda primarelui populist. șoferi care țin neapărat să depășească coloana pe linia de tramvai și să se bage în fața ta, ca și cum nu ai exista. oameni care scuipă pe stradă fără să tresară când îți întâlnesc privirea. alți oameni care așteaptă zgribuliți autobuze pline ochi și care nu au bani să sară într-un taxi.

pe urmă, birou. un hard, vă spuneam, care nu mă lasă să șterg de pe el sau să copiez pe el fișiere mai mari de câțiva mega fără să facă mare scandal – blocat și oprit tot windowsul. îl bagi la scanat de viruși și stai să te gândești pe pereți. ce încerc eu să fac în țara asta, în orașul ăsta? eu PENTRU CE MĂ ZBAT? și până când…

dau de farmaciști irascibili, de florărese care aproape să mă bată că am îndrăznit să cumpăr flori de la ele, de taximetriști care aleg cele mai nerușinate rute din punctul A în punctul B. etc. etc. nu se întâmplă toate într-o zi, dar într-o săptămână se întâmplă toate astea și mai mult decât atât. nu vreau să pomenesc vreun cuvințel despre evenimentele politice, despre poezia noastră de guvern.

am obosit și nu văd capătul. mă tem că tot ce pot să fac (cât am eu energie, în condițiile date) e sortit să rămână mic și stingher. mă înspăimânt că așteaptă să mă înșface, cu ghearele scoase, meschina viață mic-burgheză de tip balcanic. mi-e groază că peste 4-5 ani principala mea preocupare va fi să găsesc piața cu cele mai ieftine gogonele…

și-atunci se petrece un eveniment senzațional. îmi zic: lasă mă, nu se poate să nu se aranjeze lucrurile la locul lor. strângem din dinți, mai încercăm, mergem mai departe. și, ce să vezi – râd, îmi tachinez iubita, mai spun un banc, îmi mai vine o idee. săptămâna viitoare o să fie soare. sigur o să fieeee!!!!!

Anunțuri