You are currently browsing the monthly archive for Aprilie 2010.

deși le urăsc, nu pot să nu recunosc evidența: tabloidele merg de rup!

nu ai ce să le faci, nu ai cum să le iei primul loc din clasament. vor merge în continuare, până în momentul în care fiecare puștan de 7 ani de pe lumea asta va ști să citească și prima lui lectură va fi Apologia lui Socrates, de Platon – adică vor merge pentru totdeauna.

a durat mult, la mine, până să mă obișnuiesc cu gândul. cu gândul că majoritatea oamenilor vor citi, din când în când sau în primul rând, tabloide. aseară m-am obișnuit cu ideea, și recunosc că tocmai citind un tabloid – în singurul loc de pe lumea asta în care există șanse să-mi pice mie sub ochi o astfel de fițuică.

tabloidele vor merge mereu pentru că:

– acolo citești lucruri ușurele pe care le uiți înainte de a te spăla pe mâini, adică te ajută la modul perfect să PIERZI TIMPUL

– nu trebuie să faci efort nici cât un copil de clasa a II-a să înțelegi ce se spune, sunt povești pe lângă care Capra cu 3 iezi e lucrare științifică – Bote a bătut-o pe Bianca, care e o nerecunoscătoare și-o… că el i-a plătit chiria pe un an și ea îl înșeală cu diverși etc., adică ÎȚI ODIHNEȘTI NEURONUL

– cel mai important, ești adus dintr-un singur paragraf în postura de a emite judecăți morale – activitatea preferată a oricărui animal social, adică ÎI JUDECI PE ALȚII FĂRĂ EFORT

nu trebuie să înțelegi decât că cineva a făcut ceva și tu poți să judeci dacă a făcut bine sau rău. nu există criterii, nu există valori. există PĂREREA TA.

de asta vor merge întotdeauna tabloidele, pentru că îți întrețin iluzia că, oricând, în legătură cu orice, ai și tu o părere. numai că orice-ul nu e chiar orice, ci nimicuri pentru reduși mintal.  iar părerea ta contează fix pentru tine și colegii / ele de bârfă. nimeni altcineva nu dă doi bani pe ea!

de-aici încolo încetează analiza și începe treaba – construirea ofertei alternative.

intră comentariul ăsta la moderare, la un articol oarecare:

Internship în comunicare online la icspics România
Eşti un fan al blogosferei? Eşti activ pe mediile sociale? Îţi place să scrii? Eşti un pasionat al PR-ului şi comunicării online?
Atunci Internship-ul în comunicare online la icspics România este perfect pentru tine. Internshipul durează 4 luni şi se desfăşoară exclusiv online. Oricine poate participa, nu ai nevoie de experienţă.
Timp de 4 luni vei face parte din departamentul de comunicare al icspics România, vei genera articole şi vei răspunde la teme pe care le-au iniţiat alţii.
Beneficiile tale:
• câştigi experienţă în domeniul comunicării online;
• ai program flexibil;
• ai posibilitatea să colaborezi cu o companie de renume mondial (trecută în CV-ul tău);
• vei lucra cu oameni la fel de pasionaţi ca tine;
• la sfârşitul perioadei poţi fi selectat pentru angajare (part time sau full time).
Pentru înscriere te invităm să completezi formularul: clic aici http://www.inscrie-te_fraiere!
Pentru detalii legate de companie te invităm să vizitezi site-ul http://www.icspics.ro.

super, abia aștept să încep colaborarea cu voi! sunt sigur că sunteți adevărați experți în comunicarea online…

poate știți că am o gogoriță cu fotografiatul obiectelor în mișcare (sau cu aparatul în mișcare). la un nivel, desigur, cu totul neprofesionist. dar mie-mi plac pozele astea mișcate pentru culorile lor pe care altfel nu le pot obține. astea sunt niște tiruri pe undeva pe Dealul Negru.

Jandarmeria Română a sărbătorit în 2010, pe 3 Aprilie, 160 de la înfiinţare. Pe 4 Aprilie, în seara primei zile de Paşti, jandarmii au defilat de la parcul Cişmigiu până în Piaţa Constituţiei, într-o ”retragere cu torţe”, pe acordurile muzicii militare.

Defilarea s-a încheiat în Piaţa Constituţiei, în aplauzele trecătorilor şi sub luminile focului de artificii. Cred că o mediatizare mai intensă a unor astfel de evenimente ar atrage multă lume pe străzi. Eu unul sunt mare fan al paradelor militare şi al muzicii de fanfară.

Ca de obicei, imaginile fac mai mult decât 1000 de cuvinte.

mă simt cumva stânjenit să spun propria mea poveste. cum mă gândeam eu să fac ceva drăguț și care să mă reprezinte, cum am vrut să-mi urmez visul și m-am apucat de treabă bla bla blaa…

dar povestea B-Cafe e puiul în care cred, care vreau să se facă mare și să zboare cu aripile lui spre zări senine. așa că, m-am gândit eu, e normal să vorbesc despre copilul meu și să-l împing în față – du-te, mamă, să te vadă lumea!

cum a apărut ideea de a face B-Cafe, cum s-a modificat și s-a dezvoltat ea ulterior, ce a ieșit, spre ce se îndreaptă și, mai ales, cui sper să-i fie de folos – asta vreau să povestesc.

am început, aici.

această întrebare este adresată unor oameni care nu citesc acest blog. oameni care bagă bani în sport. nu și în handbal, se vede treaba. sau: nu cât ar trebui.

am fost la meciul pe care Oltchim Râmnicu Vâlcea l-a câștigat ieri jucând cu Gyor Audi. joc bun, calificare în finala Ligii Campionilor. public senzațional (mi-au țiuit urechile 10 minute la final).

sală mică și nemodernizată. 1800 de locuri. fetele nici nu pot juca finala acolo, pentru că standardele cer minim 3000 de locuri pentru o sală care să găzduiască finala (la handbal și finala se joacă tur-retur). vor veni să joace la București, la Sala Polivalentă. sper să aibă parte de aceeași atmosferă.

mă îndrept spre ghișeul Petrom (de la televizor, cei cu țara lui Ardei…), ca să cumpăr câteva sticle cu apă distilată. un angajat spală pe jos cu furtunul, stropind fericit.

ma gândesc să nu-l ocolesc prin față, unde tocmai stropea, ci să trec de el prin partea lui. când ajung la 2 metri de el, întoarce brusc furtunnul spre mine și mă stropește pe pantaloni, destul de zdavăn. mă opresc.

– poftim, treci! zice.

– m-ai stropit! zic.

– hă hă, pardon! nu te-am văzut…

– eram la doi metri de tine… îmi exprim eu nedumerirea. și erai cu fața!

– hai domle că nu ți-am spart capul, du-te-n treaba ta! face el.

– eu mi-aș cere scuze în locul tău, îndrăznesc, după ce am stropit aiurea pe cineva.

– păi am zis pardon, ți-ajunge! hai cară-te și nu mă mai f… la cap!

– când ești prost (m-a luat gura pe dinainte, am vrut să zic: când faci o prostie; nu că mi-ar părea rău), măcar nu mai faci gura mare…

– așa sunt eu, prost! băga-mi-aș picioarele să-mi bag în voi de înțepați…

plec să iau apa distilată, deja amuzat de întâmplare. cer, plătesc, mi se pun 3 sticle de 1,5 l în față și mi se dă bonul.

– o pungă? întreb.

– punga nu ține! zice răstit omul de la casă.

– dă-mi totuși o pungă, o țin în brațe… cum le iau așa?

îndeasaă nervos sticlele în pungă. una tot cade, nu vrea să stea în picioare.

– NAȚIA MĂ-TII de sticlă!!!! zice omul și îmi întinde punga prin ghișeu.

plec.

atât.

Funcționara m-a băgat în seamă cu o leapșă faină, primită de la Brightie. e drept că asta se întâmpla demuuuuuult, acum prea multe săptămâni ca să nu treacă drept preistorie, în blogosferă. dar am promis atunci că răspund, iar leapșa e faină. deci să o reînviem:

Prima amintire: Curtea bunică-mii, la Suceava, plină de iarbă.

Prima iesire la carciuma: îmi amintesc bufetul de la țară (de data asta la ceilalți bunici, la Vâlcea), unde oameni cu fețe arse de soare își sorbeau romul seara, sub un bec chior. mi se părea mereu că se petrece ceva foarte grav și pentru oameni mari acolo.

Prima dezamagire (nedreptate chiar, dacă mi-e permis): Cum s-au purtat cu mine educatoarele la grădiniță (afară de una, doamna Gabi Orban). am fost interogați și amenințați cu detenția în beci pentru o faptă pe care nu o comisesem.

Prima zi de scoala: o curte însorită, plină de copii gălăgioși aranjați în careuri, după clase. am ajuns târziu (avea să devină un obicei) și n-am prins nimic din solemnitatea momentului. m-am trezit luat de-o aripă de învățătoare și integrat în careul meu. (sărutmâna, doamna Constanța)

Primul sarut: prin clasa a IV-a o iubeam pe Lena, cu care am fost prieten vreo 2 zile (mi-am făcut curaj și i-am ”cerut prietenia”  la verde stop). n-a durat, că am aflat că se uita după alții. cred că am avut totuși timp să schimbăm un pupic.

Prima formatie care mi-a placut la nebunie: Iris – Iar când noi nu vom mai fiiiiiiii, vă veți amintiiiiiiii, că a fooooooost odaaată Iriiis.

Primul CD cumparat: Casetă. Cred că era Ace of Base – All That She Wants.

Prima restanta: Astea au venit acum târziu, de când m-am făcut antreprenor. dar să păstrăm o oarecare discreție, vă rog…

Prima zi de muncă: Încă nu s-a întâmplat 😀

Prima dată în disco / club: Aaaaah, discotecile de la țară…

Prima oară când am postat pe blog: păi, când am scris articolul ăsta pe primul meu blog – pe maps&stories.

Prima zi de facultate: Îmi amintesc foarte bine. aveam un tricou pe care scria CAMPUS, cu albastru pe un verde pal. după gargara de început de an am tăiat-o pe Motoare, unde se găseau întâmplător Ștefan Brândușescu, Vlad Ilișevici și Dragoș Bucurenci.

gata, ajunge cu primele dăți.

la final, o primă dată inedită. primul promo la un interviu pe blogul B-Cafe. promo la interviul cu Adrian Despot.

LATER EDIT: uituc cum sunt, am neglijat că o leapșă nu e leapșă în legea ei dacă nu o dai mai departe. mulțumesc că mi-ai amintit, anndryusha. fii deci primul care să o preiei. o mai dau mai departe unor oameni de la care aștept ceva, iar cu ocazia asta îmi permit să-i mai trag de mâncecă: de la Vlad Dulea aștept o bere (e adevărat că e mai mult vina mea că nu am putut să o bem încă), iar de la Chinezu aștept să lanseze odată sporlocal.ro oficial, cu surle și trâmbițe, să se dea și la tv și să devină portalul nr. 1 de sport în tătă Românica.

dacă aveți timp, stimabililor, poftiți de vă amintiți despre primele năstrușnicii înșirate mai sus.

deci sunt extraordinar de bucuros. primisem un email de la un cititor atent de B-Cafe, care îmi sugera că filmele ar trebui să se deschidă nu în lightbox, ci direct în pagină, ca să te mai poți plimba pe-acolo și să citești alte chestii, dacă n-ai timp să te uiți la film și vrei doar să asculți ce spune individul.

bz a rezolvat.

dar nu doar asta, ci alte două chestii care erau de mult vorbite și tot stăteau în așteptare, din motive obiective: comentarii la paginile B-Cafe și, MAI ALES, blogul. iar că bz le-a rezolvat și pe astea, în două nopți de week-end, este pentru mine o minune. doresc să-i mulțumesc pe această cale cât și prin viu grai, așa cum deja am și procedat, aducându-i omagiile mele sincere pentru o dedicație și o determinare în câmpul muncii rar întâlnite, ca să zic așa.

DECI: poftiți de comentați pe B-Cafe și poftiți de abonați-vă-ți la noul blog (mai sunt mici chestii de pus la punct, treabă de o zi-două; dar normal că n-am mai avut răbdare :D).

abia aștept să spun acolo tot felul de povești interesante despre oamenii pe care îi întâlnesc și să începem împreună să pregătim mai bine interviurile astea. pentru că vă invit să mă ajutați și să-mi spuneți: cui să-i mai iau interviu, ce întrebări să-i pun, cum să le fac mai frumoase etc.

s-aveți o săptămână faină!

later edit: sunt online primele 3 filme de la interviul cu regizoarea de teatru și operă Diana Iliescu.

[blip.tv ?posts_id=3479567&dest=-1]

pentru că i-a venit rândul Dianei Iliescu pe B-Cafe, un promo de la interviul cu ea. pe Diana am cunoscut-o cu ocazia unei burse pentru Statele Unite, în al treilea an de facultate. erau burse date de Fundația pentru o Societate Deschisă în urma unei selecții destul de drastice.

Diana a fost în Ithaca, eu în Arkansas. ne-am întâlnit însă, înainte de plecarea în State, la o sesiune de orientare la Budapesta, câteva zile. pentru că au fost două conferințe organizate de OSI (Open Society Foundation, cum e în engleză) la jumătatea celor două semestre petrecute acolo, la New York și Philadelphia, ne-am întâlnit și cu aceste minunate ocazii. și ne-am mai întâlnit pentru câteva zile în Turcia, la un an după ce ne-am întors din State, la o altă conferință OSI.

Diana este regizoare de teatru și, mai nou, am aflat eu spre surprinderea mea – căci e plecată la Paris la studii și nu mai vorbim așa des – învață să regizeze operă. în România i se joacă Culori (aflat, dacă nu mă înșel, la a patra sau a cincea stagiune) și Blocaj în trafic. mie mi-a plăcut de-am murit Fluturii sunt liberi, spectacolul ei de absolvire. ăsta nu știu dacă se mai joacă.

în câteva zile va fi tot interviul pe B-Cafe.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva