când se văd vechi colegi de liceu (mergeți în urmă până în clasa a IX-a spre a X-a, când unul din ei a plecat în alt liceu), se povestește din urmă și se râde pe tema: ce nebuni eram, frate!

inevitabil, se povestește despre bețiile care au mai intervenit între timp. Pește, care este de altfel un om admirabil de responsabil și nu bea niciodată când e cu mașina, ne-a zis două pațanii din facultate de ne-a lăsat cu gura căscată.

una e din Vamă și nu trebuie să ne mire. după o băută prelungită, omul s-a hotărât să se întoarcă la gazdă, cândva spre dimineață. dar n-a fost așa simplu. pentru că s-a trezit, pe la 10, într-un tomberon, fără telefon, fără șlapi, fără cheile de la mașină.

acest ultim aspect l-a îngrijorat, oarecum. negăsind cheile pe nicăieri, a început să-și caute mașina. ei, aici se va vedea calitatea vamaioților, stofa din care sunt croiți. mașina era la locul ei. deschisă. iar pe scaunul șoferului zăcea un bilet: ți-am găsit cheile, vino să ți le iei de la vila… și s-a dus, și le-a luat.

altă dată s-a dus la discotecă, în București, cu un prieten. s-a trezit a doua zi la mare, la Neptun, într-o cameră de hotel și fără un pantof. l-a sunat să întrebe ce s-a întâmplat și a aflat că, la un moment dat, a plecat anunțând pe toată lumea că el se duce la mare. cum a ajuns acolo, cum a ajuns la hotel, rămâne un mister până astăzi.

a aflat dimineața, la recepție, că ceruse o cameră pentru două zile și o plătise. i-au dat banii înapoi pentru o zi și s-a întors acasă. a fost, probabil, cea mai scurtă plimbare până la mare pe care a făcut-o vreodată.

Anunțuri