– Domnul Marius…? întreabă din ușă.

– Nu e aici! răspunde bărbatul de lângă mine.

Stăm în jurul unei mese rotunde, 6 persoane, și discutăm despre ale noastre, la un showroom. În cadrul ușii deschise stă el, un bărbat de vreo 50 de ani, cu o cămașă roșie în carouri, pantalni negri la dungă și șapcă. Cel care fusese întrerupt reia expunerea.

– Nu sunteți dvs. domnul Marius? insistă bărbatul.

– Nu, v-am spus că nu sunt eu.

Noi continuăm să vorbim, în timp ce bărbatul din ușă și cel din stânga mea poartă acest dialog încrucișat:

– Dar unde e domnul Marius?

– Nu știu, e pe-aici, dar nu suntem noi…

– Domnule, eu am venit tocmai de la Botoșani! Să nu-mi spuneți că nu sunteți domnul Marius, că eu n-am bătut drumul degeaba!

– Păi e pe-aici, v-am spus.

– Am vorbit cu el la telefon, nu se poate să fi plecat.

– Păi n-a plecat, e pe-aici pe la depozit.

– Păi, de ce nu vreți să-i spuneți c-am venit eu? Am venit de la Botoșani, nu se poate să… L-am sunat să-i zic că vin!

– Păi, mai sunați-l o dată și spuneți-i că ați ajuns!

– Era vorba să mă aștepte. În fine… eu am ajuns. Nu-l cunoașteți?

– Îl cunosc, cum să nu-l cunosc…

– Păi, de ce nu vreți să-l chemați?

– Păi, de ce nu-l sunați să-i spuneți că ați ajuns?

Și bărbatul de lângă mine încearcă să se concentreze la ce discutăm.

Celălalt a rămas în ușă, cu șapca dată pe ceafă. A venit tocmai de la Botoșani să discute cu domnul Marius. Acum așteaptă. A ajuns la locul unde trebuia să discute cu domnul Marius.

– E aici sau nu e aici? mai întreabă el după două minute de așteptare nedumerită.

– E pe-aici, v-am spus… Haideți că-l sun eu să-i spun că îl caută cineva… acceptă în sfârșit bărbatul de lângă mine să facă acest comision. Și pune mâna pe telefon.

– A, nu! face bărbatul din ușă. Lasă că-l sun eu!

Anunțuri