m-aș duce pe stradă, cu camera de filmat, și aș lua o sută de interviuri, la 100 de oameni, aleși absolut la întâmplare.

interviurile ar dura un minut și singura întrebare ar fi: ce este important pentru dumneavoastră? mi-ar plăcea să văd cum se adună omul din împrăștierea zilnică în care toți ne găsim și cum încearcă, într-o secundă aproape decisivă, să-și pună în ordine prioritățile. aproape că aș întreba: dacă ați mai avea o săptămână de trăit, ce-ați face în acest timp?

m-am gândit la interviurile astea care ar sonda, cumva, prioritățile omului de pe stradă, pentru că în ultima vreme am început că comit, mai mult sau mai puțin conștient, un gest politic însemnat. am început să mă îndoiesc că e important pentru mine să știu tot ce-mi aruncă, violent, în ochi televiziunile și ziarele. m-au obosit suspiciunile vehiculate vag, dar insistent, că realitatea și antenele țin partea unuia sau altele din partidele politice. mă obosește circul exagerat, întreținut artificial și fără nuanțe pe marginea oricărui subiect le pică ziariștilor în colți.

guvernul reduce salariile bugetarilor? apocalipsă! niște răuvoitori scriu ”hoții” pe sediul unui partid, la Timișoara – sediul a fost vandalizat! o știre de ultimă oră: sediul PLM a fost vandalizat! adică au scris unii cu spray-uri. doh! ș.a.m.d. bine că nu e România calificată la mondial, că ar fi fost catastrofă națională și dezastru ecologic o eventuală înfrângere în fața… Coreei de Nord.

m-am oprit și m-am întrebat: toate astea de le tot urlă ei la știri și le întorc pe 10000 de fețe în talk-show-uri, TOATE mă afectează pe mine? sunt importante pentru mine? ce e, de fapt, important?

e important să-mi fie inima împăcată și familia sănătoasă, să-i iubesc după cum li se cuvine pe cei care mă iubesc la rândul lor, iar pe ceilalți după puteri, să fiu mulțumit de ceea ce fac și să nu simt că trec pe Pământul ăsta ca gâsca prin apă, să cred în ceea ce mi-am propus și să nu renunț la visurile mele, să râd măcar de 10 ori pe zi și să-i fac și pe alții să zâmbească, să-mi fac treaba pentru mine, nu pentru alții care își bat joc de munca mea sau a lor, să înțeleg mai multe despre oameni și ce-i mână pe ei în luptă :).

și mai sunt altele, mai personale și mai gingașe, dar tot așa îndepărtate de ce mă frământă în miezul zilei – când semnez contractul ăla, cât pot să negociez dincolo, de ce nu-mi răspunde clientul la telefon etc.

mi-ar plăcea să aflu ce e cu adevărat important pentru omenii pe care îi văd pe stradă, la televizor, în mașini, în parcuri… și cred că o să fac interviurile astea. mult de tot mi-ar plăcea să le fac, într-un fel sau altul…

dacă vreți să spuneți ce e important pentru voi, vă rog să nu ezitați!

Anunțuri