writeman.wordpress.com amenință să piară, dacă nu iau măsuri. așa că încerc să iau, pentru că mi-e totuși aproape puiul ăsta de blog. la ce m-am gândit: în fiecare luni și în fiecare joi din săptămână îmi asum sarcina de a scrie ceva. va fi cam ca o rubrica, niște comentarii pe teme din cele mai diverse. vedem pe parcurs ce iese….

comentariul de azi este despre muncă.

definiția din DEX (online) a muncii mi se pare foarte nesatisfăcătoare: Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.

”îndreptată spre un anumit scop” – asta e o formulare de doi lei. îndreptată de cine și al cui e scopul? scopul muncitorului care face piulițe e să-și ia salariul, dar activitatea de a face piulițe în general nu e îndreptată spre scopul ca oamenii care fac piulițe să-și ia salariul. iar partea cu schimbul de materii dintre el și natură e PREA haioasă ca să ne mai batem capul ce vrea să spună.

dacă mă întrebați pe mine, sunt de părere că dicționarul explicativ al limbii române nu e prevăzut cu o definiție lămuritoare și clară a muncii. să vedem ce zice Webster despre ”work”, pentru comparație: activity in which one exerts strength or faculties to do or perform something: a : sustained physical or mental effort to overcome obstacles and achieve an objective or result b : the labor, task, or duty that is one’s accustomed means of livelihood c : a specific task, duty, function, or assignment often being a part or phase of some larger activity.

parcă e mai bine.

lăsând însă la o parte definițiile, o întrebare mă frământă în legătură cu munca: oare este natural să muncești? eu cred că nu. cred că tendința naturală a oricărui animal este să-și vadă de distracția lui, când nevoile de bază îi sunt satisfăcute. dacă prin muncă înțelegem activitatea de a căuta de păpică, animalele muncesc tot timpul. dacă ar fi însă hrană din abundență, mereu la îndemână, n-ar mai fi nevoie de activitatea asta – n-ar mai fi nevoie de muncă. deci munca e naturală în măsura în care naturală este și lipsa 😀

bine, DEX-ul ne atenționează că munca este o activitate specific umană. Lui BZ și Butică, colegii mei de birou mai înțelepți ca mine, li se pare corect să spui că o pasăre muncește atunci când își face cuib.

eu, că tot veni vorba de oameni, resimt în mod natural o înclinație spre a nu munci. cred că oamenii cărora le vine ușor să muncească fie sunt foarte disciplinați (autocontrol etc.), fie sunt japonezi 😀 – educați de mici într-o cultură a muncii și a datoriei împlinite. după mine, munca înseamnă efortul de a ajunge în punctul a în punctul b atunci când linia dreaptă nu este accesibilă.

a fost nevoie de cercetare !!! și de muncă :(:(:( pentru ca oamenii să poată zbura. linia dreapta ar fi fost să se ridice pur și simplu în aer și să zboare. muncă e când trebuie să bifezi tot felul de puncte intermediare între punctul de la care pleci și cel la care vrei să ajungi. munca vine din neputința de a lua de-a gata, din nevoia de a suplini lipsuri. dacă n-ar fi lipsuri, n-ar fi muncă.

există doar trei soluții să iei de-a gata, când nu sunt suficiente resurse pentru toți: să furi, să iei cu japca, să muncești. munca e soluția cinstită. dar mai există o soluție: să cauți resurse neexploatate!

în final, o invitație. când nu aveți chef de muncă și vreți să plângeți pe un umăr geamăn, dați o tură pe-aici: http://www.facebook.com/#!/group.php?gid=120658721315582.

Anunțuri