plecat în offline, ca să zic așa, redescopeream gustul ciorbei rădăuțene și pe cel încă și mai bun al revederii bunicilor. printre mese în familie și bucurii și revederi, ceva incredibil curgea de pe ecranul televizorului spre noi: detaliile din ce în ce mai șocante ale incidentului de la maternitatea Giulești.

se mai întâmplă să ia foc. unora li s-a întâmplat în casă. au uitat oala pe foc și uite gata incendiul. altora li s-a întâmplat la birou – un scurt undeva și gata s-au aprins hârtiile. o unitate de terapie intensivă pentru nou-născuți nu este nici acasă, nici la birou. este un loc, nu știu cum să zic, dar după mintea mea este un loc în care mergi în vârful picioarelor, te asiguri că nu intră nici musca, un fel de sfântă a sfintelor așa…

auzeam ieri la radio, în mașină, că rezultatele preliminare ale anchetei indică drept sursă a incendiului niște fire neizolate de la aparatele de aer condiționat. asta este atât de imbecil și de monstruos! imbecil pentru că nu are voie să se întâmple așa ceva: să nu-ți face treaba cum trebuie. în lumea civilizată, dacă nu îți faci treaba cum trebuie riști sancțiuni grave: concediere, amendă, pușcărie. și de asta e monstruos, la noi – că nu riști nimic. a fost un accident nefericit…

mai auzeam că era o singură asistentă de gardă când ar fi trebuit să fie 4. asta a generat o discuție despre insuficiența personalului sanitar. și despre faptul că atâția medici buni pleacă din țară pentru a-și face treaba în condiții normale și pe bani corecți în raport cu munca și pregătirea lor. dar faptul că nu au fost suficiente asistente acolo (sau că, nu știu, doar mă gândesc, poate nu și-au făcut nici ele treaba așa cum ar trebui) ridică și alte întrebări mai urgente, cum ar fi: de ce în spitalele noastre nu sunt proceduri și reguli clare?

ați observat cum poți vizita un bolnav, la orice oră, dând o mică șpagă la portarul de la intrare? ați observat cum se fâțâie tot felul de persoane prin spitale, încurcând treaba, pentru că nu există săli de așteptare și reguli clare pentru scopul și durata unei vizite? și aici e vorba de sărăcie și de neputință – le ducem bolnavilor noștri mâncare de-acasă, pentru că știm că prin spitale nu se mănâncă prea bine… dar parcă există niște limite dincolo de care încălcarea unor reguli nu mai poate fi admisă.

pompierul care a ajuns primul la locul incendiului – un erou, de altfel – a întrebat câți copii sunt înăuntru. i-a răspuns o asistentă la întâmplare – 15, cred! CRED!!! mama mă-sii de proceduri. erau 11, 4 fuseseră mutați din salonul de prematuri, pentru că își reveniseră. din momentul în care a izbucnit focul și până a ajuns acel pompier acolo, nu s-a găsit cineva care să știe exact ce e înăuntru, unde se află copiii, câți sunt etc., astfel încât acei pompieri care i-au scos pe micuți cu mâinile goale, pe pipăite, să fie informați și ajutați în misiunea lor.

cam așa stau lucrurile, când ne uităm noi de pe margine: multe chestii care s-au întâmplat cumva și ar fi trebuit să se întâmple cu totul altfel. a! mai este acel personaj de desene animate în peisaj, ministrul sănătății îi zice. și bulibășeala incredibilă din acte. căci nu se știe, doamnelor și domnilor, cine a angajat, mai exact, și cine poate să dea afară echipa de conducere a spitalului.

există o anchetă în derulare. dacă după anchetă procurorii vor veni și vor spune: x, y și z sunt vinovați și vor fi trimiși în judecată pentru următoarele fapte…, după care judecătorii îi vor pune după gratii, îi vor amenda, îi vor pedepsi, înseamnă că am rămas cu ceva în cap după această dramă. dacă presa va mai urla câteva zile, după care Boc va mai face o gafă sau Geoană va mai spune o prostie și jurnaliștii se vor repezi să le urce în prime-time, atunci toată această tevatură de după incident a fost un fâs.

P.S. aseară, într-o discuție de la realitatea tv, cineva i-a spus Lilianei Mincă de la Partidul Conservator că toți politicienii ar trebui să tacă, cu această ocazie, și să nu mai plângă cu lacrimi de crocodil. poate că doamna Mincă nu era cea mai potrivită să i se închidă gura în acest fel (am înțeles că are o fundație și ajută oameni cu probleme de sănătate etc.).

dar sunt oricum sute de politicieni care merită un astfel de tratament: pe dumneavoastră vă rog să tăceți, dacă nu spuneți ceva la obiect, domnule sau doamnă politician! și cred că trebuie să le aplicăm tratamentul de câte ori îi prindem, până li se acrește de el. să le vină acru în gură când vor vedea că nu dăm doi bani pe ce spun ei și să se chinuie din greu să-și schimbe discursul și așteptările.

Anunțuri