de multe ori îi descriem pe alții ca fiind nesimțiți. uneori le-o spunem în față. la semafor, la coadă la magazin (asta mai demult, când nu trăiam așa de bine în România și mai existau cozi…), la cinema, când sună telefonul în timpul filmului.

m-am tot întrebat ce înțelegem de fapt prin sintagma asta: ”nesimțitule!” păi, un om care nu e simțit și ar face mai bine să fie. dar un om simțit ce e? e un om care simte sau care are bun simț, adică simte bine. simte corect.

ce trebuie să simtă oamenii, ca să treacă drept oameni simțiți, cu bun simț? gândiți-vă bine și veți realiza că, de fapt, avem pretenția să simtă ce ne dorim și să nu ne împiedice (ba chiar să ne ajute) să obținem. bine, și noi la rândul nostru am face bine să ne dorim chestii care nu le mutilează altora dorințele și spațiul personal.

sunt situații și situații. dacă vreau să stau jos în autobuz dar nu e niciun loc liber, nu consider că bătrâna din fața mea e nesimțită că nu se ridică să-mi cedeze scaunul. ea, despre mine, așa ar putea considera. dacă asculți muzică la telefon în același autobuz, cu sonorul dat la maxim, după părerea mea ești nesimțit, pentru că nu simți corect care ar fi dorința puternică a majorității oamenilor din acel autobuz: să nu fie nevoiți să suporte un DJ chiar în acel loc.

nesimțirea și bunul simț sunt noțiuni relative la un cadru social, agreat de majoritate. nesimțit este cel care violează unele norme de comportare acceptate tacit sau explicit de majoritatea cetățenilor. să ai bun simț poate să însemne însă mai mult decât să nu fii nesimțit. să ai bun simț înseamnă să fii sensibil la spațiul privat al celor din jur și să ai grijă să nu-l invadezi, ba chiar să-l protejezi. este primul pas, de o politețe aproape elementară, către altruism.

bun simț are cel care întreabă dacă nu cumva deranjează să-și aprindă o țigară, într-un grup aflat în aer liber, la o terasă. bun simț are cea care nu te întrerupe când vorbești, ci te lasă să termini ce ai de zis (în condiții rezonabile). cea care nu folosește tot parfumul înainte să iasă din casă. cel care spune ”te rog” și când ar putea să spună ”vreau!”

mi-ar plăcea să stau câteva zile și să inventariez acțiuni care vădesc bun simț. aș face o listă mare, în oglindă cu acțiunile opuse lor – cele nesimțite, aș tipări lista asta pe un banner imens și aș agăța-o de Teatrul Național.

Anunțuri