în seara asta m-am întâlnit cu un vecin. mare om și foarte interesant – de altfel, puteți citi un interviu cu el aici. se ocupă cu producerea de efecte speciale și confecționarea de props pentru spoturi video și filme.

din vorbă în vorbă, ne-am trezit că deplângeam amândoi mentalitatea românului de a ciupi câte ceva pe termen scurt, în loc să-și construiască relații de afaceri bazate pe seriozitate și corectitudine, care să-l ajute să prospere pe termen lung. are tot felul de furnizori de materiale care, atunci când trebuie să facă o ofertă de preț pentru diverse chestii, întâi se scarpină în burtă și pe urmă întreabă: da’ la ce-ți trebuie? none of your business, motherfucker!

ei, și vecinul ăsta al meu tare simpatic și interesant, Noni pe numele său, îmi povestește următoarea întâmplare, auzită de la un prieten care are un prieten etc. cică: reală!

un muncitor de pe undeva din America de Sud ajunge în Suedia și se angajează la Volvo. pentru că era proaspăt sosit în localitate și încă nu avea mașină, merge câteva luni de zile la serviciu împreună cu un coleg, aproape de care locuia. nu stăteau departe de fabrică – la vreo 10km, așa că ajungeau mai mereu primii. și era mă frate-meu la fabrica aia Volvo a lor o parcare mare. da’ mare!

ei, suedezul ăsta care îl aducea pe sud-american cu mașina la serviciu parca întotdeauna la mama naibii, în fundul parcării, deși parcarea era goală și ar fi putut alege orice loc liber, mai aproape de intrarea în fabrică. soare, ploaie sau vânt, el parca pe locul cel mai îndepărtat de intrare și mai mergeau vreo 5 minute pe jos.

sud-americanul n-a băgat de seamă, mai întâi. pe urmă s-a mirat. după vreo lună, când relațiile între colegi s-au mai cordializat, hombre și-a luat inima în dinți și-a întrebat:

– mă suedezule, mă uit la tine de fo n săptămâni și tot văd că noi ajungem primii aici la fabrică și găsim parcarea goală. și, după mintea mea, ai putea să parchezi pe oricare din locurile astea libere. da’ tu parchezi numai la mama naibii, de-mi îngheață picioarele când merg pe jos până la intrarea în fabrică (în Suedia se pare că e mai frig ca în America de Sud). ori aveți locurile pe bon, aici la voi la Volvo? fiecare are locul lui?

– mă sud-americanule, zice acuma suedezul, n-are fiecare locul lui. dar ia gândește-te matale. noi facem fix 10 minute până la fabrică – doar stăm aproape. dar alții vin în fiecare zi și de la nuș’ câte zeci de kilometri, și trebuie să se scoale mai devreme, și tot ajung mai târziu ca noi. și pentru ăia sunt locurile mai apropiate de intrare, pentru care ajung mai târziu la muncă, să nu întârzie, că la fix știi bine că dăm drumu’ la mașinării.

așa i-a zis, se pare, suedezul la sud-american.

Anunțuri