sâmbătă mă duc să pun și eu umărul la Let’s Do It Romania! argumentele celor care pretind că acesta este un proiect inutil nu m-au convins. ei spun că oamenii care aruncă gunoaiele pe unde apucă vor continua să o facă și de acum încolo. că nu se va schimba nimic. că mai bine faci presiuni asupra autorităților, să crească amenzile și să impună controale de mediu mai stricte, decât să ieși la aer curat și să faci pe ecologistul.

poziția asta anti-Let’sDoIt are doza ei de ridicol. a sesizat-o și ironizat-o foarte bine Ștefan Murgeanu. hai să nu facem curat pentru că oricum se face iar mizerie. asta e ca și cum ai spune: hai să nu curățăm zăpada de pe trotuar, pentru că oricum ninge iar. cu mitocanii și cu natura nu te pui. dar când natura are nevoie de ajutor împotriva mitocanilor ce faci? stai pe bară pentru că oricum mitocanii câștigă? până când va interveni statul cu amenzi și controale, ăștia suntem, ăștia defilăm.

mai mult decât să ironizez poziția asta: ”nu mă duc să fac curat după alții!”, eu am argumente că nu este o poziție logică, dacă ăia care o adoptă se vor ecologiști, sau preocupați de mediu. care e scopul tuturor binevoitorilor față de natură? să fie curățenie, da?

dacă vrem să fie curățenie, facem curat. până aici e corect? da, zice oponentul nostru, dar nu are rost să faci curat ca să se facă iar mizerie. trebuie să împiedici să se facă mizerie, nu să strângi tu mereu în urma altora. cum împiedici să se facă mizerie? păi, fie dai amenzi, fie educi oamenii care fac mizerie să nu mai facă.

hai să ne concentrăm puțin pe partea asta cu educația. se spune că românul mitocan, care lasă în urma lui pet-uri de bere la locul grătarului, nu dă doi bani pe curățenia organizată în toată țara. pentru el singura soluție e amenda. dar mitocanul ăsta are un copil, care nu a apucat să ajungă la fel de mitocan ca el. copilul ăsta poate auzi de proiect sau te poate vedea pe tine strângând gunoaiele pe care le aruncă tac-su. și-atunci își poate pune niște întrebări. contează să și le pună.

alții care lasă gunoaie în urma lor prin păduri nici măcar nu sunt mitocani abjecți și atât. sunt oameni normali, poate chiar oameni de treabă, care au o lacună în punctul ăsta cu aruncatul gunoaielor. o fac din comoditate, o fac pentru că s-au obișnuit așa. dacă ei vor auzi la televizor – voluntarii Let’s Do It au strâns 200.000.000 de pet-uri din păduri, își vor pune și ei o întrebare. nu toți. să zicem că își vor pune 5.ăștia 5 au și ei câte un copil. poate copilul ăla nu va crește în aceeași tradiție, a aruncării gunoaielor unde se nimerește.

am putea continua cu astfel de scenarii pozitive. nu zic că sunt valabile în toate cazurile. zic că sunt valabile cel puțin în câteva. dar că efectul unui exemplu, al unui model, este mai mare decât tindem să-l evaluăm de pe margine. du-te acolo și adună un sac de gunoi, fă experiența asta. îți garantez că data viitoare când vei vedea pe cineva aruncând gunoaie pe munte, nu vei trece pe lângă el mormăind: ce nesimțit! îl vei lua de guler și-l vei lua la întrebări. pentru că tu poate ai strâns gunoaie pe-acolo! atitudinea ta se va schimba prin participare și prin forța exemplului.

atitudinea tuturor se poate schimba prin participare, oricât de puțin. întâi să demonstrăm că există o masă critică de oameni care vor o țară curată. pe urmă presiunile asupra statului vor avea altă greutate.

și aș mai vrea să spun ceva despre proiectul ăsta și din alt punct de vedere. Chinezu e de părere că dacă ratăm șansa de a face un succes din proiectul ăsta, ne merităm soarta ca nație, istoria ne face pe noi și nu noi pe ea etc. astea sunt cuvinte în gura unui suporter înfocat, ceea ce e de apreciat. dar ele ca atare mi se pare, scuze domnu’, niște exagerări teatrale. ne tot căutăm jaloane – de la momentul X a început să fie mai bine; dacă nu acum, atunci niciodată etc. în fiecare zi se joacă soarta noastră de popor.

hai s-o lăsăm mai moale cu exagerările astea. dacă iese Let’s Do It  într-un mare fel, cu atât mai bine. dacă nu, facem noi altul. o fi vina oamenilor că-s proști, o fi și vina organizatorilor că n-or fi comunicat destul, o fi vina noastră a tuturor… suntem toți de vină că încă nu ne înțelegem libertatea. dar asta nu înseamnă că dacă nu o înțelegem sâmbătă nu o vom mai înțelege niciodată. lucrurile se câștigă și se pierd în timp. e frustrant să nu apuci să-ți vezi visul cu ochii, dar o țară civilizată se construiește în sute de ani, nu în 20.

așa că hai sâmbătă atâția câți om merge, la curățenie, și vom vedea ce-o mai fi. eu merg pentru decența și normalitatea gestului în sine, nu ca să schimb lumea.

Anunțuri