You are currently browsing the category archive for the ‘b-cafe’ category.

când e treabă multă (treabă serioasă, care aduce bani), blogul și alte proiecte de suflet se estompează în fundal. nu mai am timp să scriu, nu am mai filmat un interviu pentru B-Cafe de o lună.

acest articol este foarte scurt. și el găzduiește o simplă concluzie, personală, prilejuită de constatarea de mai sus.

concluzia este: dacă vrei să ai succes cu un proiect în online, pornit ca un vis al tău, fără bani și fără experiență, trebuie să te ții de capul lui și să treci o GRĂMADĂ de praguri critice. să nu renunți. dacă renunți, înseamnă că s-a terminat. nu face nimeni pentru tine, nu reia nimeni visul de unde l-ai lăsat.

așa că mi-am propus să reîncep să filmez interviuri (și încă niște chestii drăguțe) pentru B-Cafe.

Anunțuri

Veste bună: Florin Piersic a acceptat să filmăm un interviu pentru B-Cafe. Interviul va avea loc într-una din zilele săptămânii viitoare, cel mai probabil.

Altă veste bună: m-am gândit că n-ar fi rău să nu mă duc singur la întâlnire, ci să iau cu mine un admirator / o admiratoare care să aibă astfel ocazia de a-l cunoaște personal pe marele actor (nu mă mai feresc de clișee, în cazul său, pentru că e mare, ce să mai…)

Așa că am lansat acest concurs pe blogul B-Cafe. Dacă ”îți dorești mai mult victoria”, dacă ți-ar plăcea să fii prezent la discuție și să-i pui chiar tu întrebări lui Florin Piersic, urmează regulamentul concursului și scrie un comentariu pe blogul B-Cafe sau pe email – îl găsești la pagina de contact.

succes!

mă simt cumva stânjenit să spun propria mea poveste. cum mă gândeam eu să fac ceva drăguț și care să mă reprezinte, cum am vrut să-mi urmez visul și m-am apucat de treabă bla bla blaa…

dar povestea B-Cafe e puiul în care cred, care vreau să se facă mare și să zboare cu aripile lui spre zări senine. așa că, m-am gândit eu, e normal să vorbesc despre copilul meu și să-l împing în față – du-te, mamă, să te vadă lumea!

cum a apărut ideea de a face B-Cafe, cum s-a modificat și s-a dezvoltat ea ulterior, ce a ieșit, spre ce se îndreaptă și, mai ales, cui sper să-i fie de folos – asta vreau să povestesc.

am început, aici.

deci sunt extraordinar de bucuros. primisem un email de la un cititor atent de B-Cafe, care îmi sugera că filmele ar trebui să se deschidă nu în lightbox, ci direct în pagină, ca să te mai poți plimba pe-acolo și să citești alte chestii, dacă n-ai timp să te uiți la film și vrei doar să asculți ce spune individul.

bz a rezolvat.

dar nu doar asta, ci alte două chestii care erau de mult vorbite și tot stăteau în așteptare, din motive obiective: comentarii la paginile B-Cafe și, MAI ALES, blogul. iar că bz le-a rezolvat și pe astea, în două nopți de week-end, este pentru mine o minune. doresc să-i mulțumesc pe această cale cât și prin viu grai, așa cum deja am și procedat, aducându-i omagiile mele sincere pentru o dedicație și o determinare în câmpul muncii rar întâlnite, ca să zic așa.

DECI: poftiți de comentați pe B-Cafe și poftiți de abonați-vă-ți la noul blog (mai sunt mici chestii de pus la punct, treabă de o zi-două; dar normal că n-am mai avut răbdare :D).

abia aștept să spun acolo tot felul de povești interesante despre oamenii pe care îi întâlnesc și să începem împreună să pregătim mai bine interviurile astea. pentru că vă invit să mă ajutați și să-mi spuneți: cui să-i mai iau interviu, ce întrebări să-i pun, cum să le fac mai frumoase etc.

s-aveți o săptămână faină!

later edit: sunt online primele 3 filme de la interviul cu regizoarea de teatru și operă Diana Iliescu.

[blip.tv ?posts_id=3479567&dest=-1]

pentru că i-a venit rândul Dianei Iliescu pe B-Cafe, un promo de la interviul cu ea. pe Diana am cunoscut-o cu ocazia unei burse pentru Statele Unite, în al treilea an de facultate. erau burse date de Fundația pentru o Societate Deschisă în urma unei selecții destul de drastice.

Diana a fost în Ithaca, eu în Arkansas. ne-am întâlnit însă, înainte de plecarea în State, la o sesiune de orientare la Budapesta, câteva zile. pentru că au fost două conferințe organizate de OSI (Open Society Foundation, cum e în engleză) la jumătatea celor două semestre petrecute acolo, la New York și Philadelphia, ne-am întâlnit și cu aceste minunate ocazii. și ne-am mai întâlnit pentru câteva zile în Turcia, la un an după ce ne-am întors din State, la o altă conferință OSI.

Diana este regizoare de teatru și, mai nou, am aflat eu spre surprinderea mea – căci e plecată la Paris la studii și nu mai vorbim așa des – învață să regizeze operă. în România i se joacă Culori (aflat, dacă nu mă înșel, la a patra sau a cincea stagiune) și Blocaj în trafic. mie mi-a plăcut de-am murit Fluturii sunt liberi, spectacolul ei de absolvire. ăsta nu știu dacă se mai joacă.

în câteva zile va fi tot interviul pe B-Cafe.

în caz că nu v-ați dat seama sau ați uitat, vă reamintesc că Paștele s-a cam terminat. adică acum putem să o lăsăm mai moale cu oăle, cărnurile, pasca etc. știu că e dureros, dar în viață trebuie făcute și sacrificii. așa că ne-am întors, cei mai săraci dintre noi, cei care oricum nu aveam altă opțiune, la muncă.

am cam terminat de montat interviul cu Andrei Crivăț. 3 episoade din ce-am filmat cu el după meciul de rugby al naționalei noastre cu Georgia sunt deja online, dar mai sunt două care abia așteaptă să urce. într-unul din ele, Andrei Crivăț povestește despre cel mai trăznit job pe care l-a avut (nu vă stric surpriza…) și despre lucrurile care îi plac. în cel de-al doilea, vorbește despre Mile Cărpenișan, Vlad Petreanu și alți oameni faini pe care i-a întâlnit online și apoi off.

pe B-cafe urmează un interviu cu Diana Iliescu. Diana este regizoarea din spatele spectacolelor Fluturii sunt liberi, COOLori sau Blocaj în trafic… și câteva surprize, care vor fi dezvăluite la momentul potrivit.

ca să închei cu vorba hâtră a lui BZ, asta e cea mai faină săptămână: începe mircuri!

Dupa cum va spuneam aseara Amazonia a fost de departe highlight-ul excursiei de pana acum. E asa o lume, incredibil, cel mai fascinant si diferit loc in care am fost eu vreodata. Deja dupa juma de ora de la decolarea din Bogota, odata trecuti Anzii, dedesubt nu vedeam decat o uriasa intindere de padure, intrerupta doar de panglicile late de apa. Restul de o ora de zbor pana la Leticia asa a aratat. Si asta e doar o mica particica din Amazonia. E o senzatie unica.

N-am nici poze nici povesti cu incredibila biodiversitate a acestui loc. Ce m-a atras pe mine-n primul rand a fost sa vad cum traiesc oamenii in lumea asta. In final este o jungla cat un continent, iar orasele din Amazonia sunt printre cele mai izolate din lume. Cred ca e unul din ultimele locuri de pe Pamant unde distantele inca se masoara mai mult in zile decat in ore. Pentru ca mijlocul principal de transport e vaporul iar distantele uriase… continuarea pe B-Cafe.

[blip.tv ?posts_id=3429865&dest=-1]

de Andrei Crivăț tot auzeam de la alții. îmi povestise Groparu că este mama bloggerilor clujeni sau ceva pe-acolo. și că e un tip foarte de treabă. Hădean mi l-a pomenit și el, așișderea Chinezu.

deci trebuia să-l cunosc pe viu, odată pornit în vânătoarea mea de oameni cu povești. pentru că un om despre care se povestește trebuie că are și de povestit. s-a întâmplat să-l întâlnesc la #rugbytweetmeet, acum vreo 2 duminici, când naționala de rugby a României a învins Georgia, iar noi bloggerii am făcut galerie.

sâmbătă s-a întâmplat meciul, iar Duminică cei de la Federație au organizat o întâlnire între bloggeri și rugbiști – președintele federației și 3 jucători. pentru că sâmbătă căzusem deja de acord că n-ar fi rău să presteze și Crivăț în fața camerei, într-un interviu pentru B-Cafe, după întâlnirea de duminică am ieșit la o discuție în parc, profitând de primul soare mai căldicel de anul ăsta.

Andrei Crivăț poartă la interviu un tricou din cele dăruite de Federație suporterilor, cu autografele celor 3 jucători prezenți la întâlnire. între timp, ne-am revăzut la meciul cu Spania (stejarii i-au călcat pe spanioli în picioare… 48-3) și am promis că montez interviul (am avut mult de muncă la cele 3 pentru Eu când vreau să fluier, fluier – Florin Șerban, George Piștereanu și Ada Condeescu, de aia am întârziat atât).

așa că iată un promo, iar de poimâine vom putea spune că Crivățul suflă într-adevăr peste cafeneaua bucureșteană.

Medellin nu este un oras frumos. Este insa super spectaculos, plin de contradictii si cat se poate de sexy. Un oras extrem de viu si de crud (raw este cuvantul dar nu-i gasesc echivalentul potrivit). V-am povestit mai devreme ce dar are Columbia (yupeee) de a ma lasa perplex la fiecare doi pasi.

[…]

Mai intai de toate settingul este de milioane. Medellin e asezat intr-o vale castron, cu centrul pe fundul bolului si cartiere agatate pe toate laturile. Majoritatea lor favele (unele urcand pana la 500 de metri peste nivelul centrului!!), exceptia fiind coltul sud-estic, ocupat de El Poblado, zona buna a orasului, echivalentul Nordului in Bogota. Din punctul meu de vedere e fix acest setting cel care creeaza dinamica fenomenala a acestui oras.

[…]

Acuma, cum sa zic io asa, io vin dintr-o tara in care-s obisnuit sa-mi cada falca vara din sfert in sfert de ora, ca pe Republicii, Magheru, Vama, malluri sau aiurea. Dar Medellin e-n alta liga. Are Mihai o vorba cu umblatu’ pe strada. Care-o stiti bine, care nu iara bine. In fine cert e ca la capitolul femei sta absolut specatculos orasul asta.

Tudor Benga își continuă călătoria prin America de Sud. acum este pe undeva prin Peru și se bucură de frumusețile junglei amazoniene. dar înainte de a părăsi Columbia, a dat o raită prin Medellin, un oraș cu o istorie recentă spectaculoasă și cu femei boboc. după cum puteți afla citind și văzând toată povestea lui Tudor la Medellin pe B-Cafe.

în sfârșit, am terminat de montat interviurile cu Ada Condeescu și George Piștereanu și le-am publicat pe B-Cafe. mâine public și filmele de la interviul cu Florin Șerban. mă bucur că am reușit să fiu gata înaintea premierei Eu când vreau să fluier, fluier de pe 26 Martie (pe 25 am înțeles că are loc proiecția pentru presă).

sunt foarte mulțumit de mine că am luat aceste interviuri. am cunoscut trei oameni frumoși și dedicați muncii lor. dar cel mai mult mi-a plăcut că a fost foarte ușor să-i abordez pe cei de la Strada Film și să obțin interviurile.

l-am luat de-o parte pe George la conferința de presă și l-am întrebat dacă ar fi de acord să-i acorde interviu unui blogger – nu vreunei mari publicații, nu vreunui mare site. a zis că sigur, de ce nu, doar să vorbesc cu Miruna, că ea le face programul și e foarte de trabă și sigur o să ne înțelegem. așa că am vorbit cu Miruna, care este într-adevăr foarte de treabă și mi-a oferit și un bonus – fără ca eu să-l cer măcar – un interviu cu regizorul filmului, Florin Șerban.

așa că am filmat, la Strada Film, unde oamenii sunt foarte amabili și îți oferă cafea la discreție. bineînțeles că mi-am uitat ceva pe-acolo, ca să am de ce mă întoarce. de data asta a fost încărcătorul camerei de filmat, pe care Miruna l-a pus bine și care am înțeles că mă așteaptă încă.

George și Ada au fost foarte drăguți și au avut răbdare să-mi satisfacă curiozitatea intervievistică. s-au entuzismat mai ales când au vorbit de Berlin, de primirea pe care i-a făcut-o publicul filmului și de aprecierile pe care le-au auzit chiar din gurița lui Renee Zellweger, căreia i-a plăcut foarte tare cum au fluierat ei.

Stay tuned pentru Florin Șerban 😉

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva