You are currently browsing the category archive for the ‘chestii pe si cu si despre net’ category.

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

About 3 million people visit the Taj Mahal every year. This blog was viewed about 25,000 times in 2010. If it were the Taj Mahal, it would take about 3 days for that many people to see it.

In 2010, there were 125 new posts, growing the total archive of this blog to 420 posts. There were 42 pictures uploaded, taking up a total of 9mb. That’s about 4 pictures per month.

The busiest day of the year was March 1st with 410 views. The most popular post that day was Recomandări de primăvară.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were twitter.com, facebook.com, anndryusha.wordpress.com, ro.wordpress.com, and chinezu.eu.

Some visitors came searching, mostly for primavara, mihai barbu, craciunita, lupa, and mucii.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

 

Recomandări de primăvară March 2010
3 comments

2

 

Despre mine March 2009

3

 

Eu când vreau să fluier, fluier. February 2010
4 comments

4

 

Sfântul Gheorghe și balaurul April 2009

5

 

Despre blog March 2009

Anunțuri

când e treabă multă (treabă serioasă, care aduce bani), blogul și alte proiecte de suflet se estompează în fundal. nu mai am timp să scriu, nu am mai filmat un interviu pentru B-Cafe de o lună.

acest articol este foarte scurt. și el găzduiește o simplă concluzie, personală, prilejuită de constatarea de mai sus.

concluzia este: dacă vrei să ai succes cu un proiect în online, pornit ca un vis al tău, fără bani și fără experiență, trebuie să te ții de capul lui și să treci o GRĂMADĂ de praguri critice. să nu renunți. dacă renunți, înseamnă că s-a terminat. nu face nimeni pentru tine, nu reia nimeni visul de unde l-ai lăsat.

așa că mi-am propus să reîncep să filmez interviuri (și încă niște chestii drăguțe) pentru B-Cafe.

am primit această provocare absolut obligatorie de la Brightie. deci prestez:

O locomotivă pufăie obosită și se pune în mișcare. Noaptea de Revelion. Am lucrat până târziu; sunt de dimineață pe drumuri, la deszăpeziri; abia îmi mai simt brațele. La 22.30 ne-au dat dobitocii drumul să plecăm. La 23.10 trece personalul de Filiași, o să mă arunc în el și la 23.45 o să mă arunce el în gară. Am 7 minute să ajung acasă și încă 8 să mă spăl și să bubui șampania. Nevastă-mea trebuie să stea ca pe jar, că încă nu s-au inventat telefoanele mobile. Și deodată aud vocea seacă în difuzorul gării:

– Trenul personal nr. 657 de la Tg. Jiu, direcția Filiași, a sosit și a plecat din stație de la linia a II-a.

La mulți ani!

Notă: ‘PA’ va să zică proză arhiscurtă, adică proză în stilul lui @arhi 🙂 (deși n-am prea nimerit-o cu trackback la articolul ăsta).

deși le urăsc, nu pot să nu recunosc evidența: tabloidele merg de rup!

nu ai ce să le faci, nu ai cum să le iei primul loc din clasament. vor merge în continuare, până în momentul în care fiecare puștan de 7 ani de pe lumea asta va ști să citească și prima lui lectură va fi Apologia lui Socrates, de Platon – adică vor merge pentru totdeauna.

a durat mult, la mine, până să mă obișnuiesc cu gândul. cu gândul că majoritatea oamenilor vor citi, din când în când sau în primul rând, tabloide. aseară m-am obișnuit cu ideea, și recunosc că tocmai citind un tabloid – în singurul loc de pe lumea asta în care există șanse să-mi pice mie sub ochi o astfel de fițuică.

tabloidele vor merge mereu pentru că:

– acolo citești lucruri ușurele pe care le uiți înainte de a te spăla pe mâini, adică te ajută la modul perfect să PIERZI TIMPUL

– nu trebuie să faci efort nici cât un copil de clasa a II-a să înțelegi ce se spune, sunt povești pe lângă care Capra cu 3 iezi e lucrare științifică – Bote a bătut-o pe Bianca, care e o nerecunoscătoare și-o… că el i-a plătit chiria pe un an și ea îl înșeală cu diverși etc., adică ÎȚI ODIHNEȘTI NEURONUL

– cel mai important, ești adus dintr-un singur paragraf în postura de a emite judecăți morale – activitatea preferată a oricărui animal social, adică ÎI JUDECI PE ALȚII FĂRĂ EFORT

nu trebuie să înțelegi decât că cineva a făcut ceva și tu poți să judeci dacă a făcut bine sau rău. nu există criterii, nu există valori. există PĂREREA TA.

de asta vor merge întotdeauna tabloidele, pentru că îți întrețin iluzia că, oricând, în legătură cu orice, ai și tu o părere. numai că orice-ul nu e chiar orice, ci nimicuri pentru reduși mintal.  iar părerea ta contează fix pentru tine și colegii / ele de bârfă. nimeni altcineva nu dă doi bani pe ea!

de-aici încolo încetează analiza și începe treaba – construirea ofertei alternative.

intră comentariul ăsta la moderare, la un articol oarecare:

Internship în comunicare online la icspics România
Eşti un fan al blogosferei? Eşti activ pe mediile sociale? Îţi place să scrii? Eşti un pasionat al PR-ului şi comunicării online?
Atunci Internship-ul în comunicare online la icspics România este perfect pentru tine. Internshipul durează 4 luni şi se desfăşoară exclusiv online. Oricine poate participa, nu ai nevoie de experienţă.
Timp de 4 luni vei face parte din departamentul de comunicare al icspics România, vei genera articole şi vei răspunde la teme pe care le-au iniţiat alţii.
Beneficiile tale:
• câştigi experienţă în domeniul comunicării online;
• ai program flexibil;
• ai posibilitatea să colaborezi cu o companie de renume mondial (trecută în CV-ul tău);
• vei lucra cu oameni la fel de pasionaţi ca tine;
• la sfârşitul perioadei poţi fi selectat pentru angajare (part time sau full time).
Pentru înscriere te invităm să completezi formularul: clic aici http://www.inscrie-te_fraiere!
Pentru detalii legate de companie te invităm să vizitezi site-ul http://www.icspics.ro.

super, abia aștept să încep colaborarea cu voi! sunt sigur că sunteți adevărați experți în comunicarea online…

deci, astăzi am împlinit un an de când scriu pe writeman.wordpress.com. uraaaa!

am ținut să vă spun pentru că mi-a plăcut anul ăsta. e un an care s-a împlinit.

pluginul de la wordpress care îmi urmărește traficul (mai puțin sau mai puțin îl urmărește, mai mult sau mai inexistent – traficul) zice că paginile blogului au fost vizualizate de 33.182 de ori de-a lungul acestui an. uite cum ar arăta vizualizările astea împărțite pe luni.

am scris 340 de articole, le-am băgat în 16 categorii, le-am pus 1.319 taguri. am 1 o persoană care primește înștiințări pe email când mai scriu câte ceva. dacă m-a băgat cineva în reader nu știu :). sunt 377 de comentarii postate (inclusiv ale mele).

ce e mai important e că, de când cu blogul și cu b-cafe, am întâlnit mulți oameni și am devenit mult mai sociabil. îmi venea mult mai greu, cu un an în urmă, să pun mâna pe telefon și să sun, să scriu un email în care să cer ceva, să stabilesc întâlniri etc. și să vedeți voi dacă anul ăsta nu reușesc să-l conving pe ursul de Petreanu să-mi dea un interviu. 🙂

deci nu dau doi bani pe perorațiile sociologilor și psihologilor de duminică care bat din gură pe la TV că internetul însingurează și, defapt, desocializează. însingurează și desocializează în măsura în care o face și televizorul. e o chestiune de alegere.

deci, la mulți ani bă blogule! și vă mulțumesc celor care aruncați din când în când câte un ochi pe-aici.

până acum câțiva ani, călătoream destul de mult cu trenul. și-mi plăcea foarte tare. copil fiind, când venea bunică-mea sau vreo mătușă / vreun unchi să mă ia în vacanță și să mă transporte la țară, călătoriile cu trenul erau poarta mea spre libertate. mai târziu, în liceu, când nu mai era nevoie să fiu însoțit de părinți sau alte rude în aceste ieșiri de vacanță, libertatea asta era toată numai a mea. închis într-un compartiment îmbâcsit de CFR (că nu idealizez în capul meu până-ntr-atât încât să uit că tot cu CFR călătoream), cu o destinație precisă, eram singur cu gândurile mele, atârnat cu gâtul peste geamul deschis, luând stâlpii de cale ferată în freză și vântul în plete (pe atunci aveam plete) – și: liber.

ei, din multele călătorii cu trenul, mi-au rămas oameni în cap. petreci destule ore pe tren, oriunde te-ai duce mai depărtișor. și te uiți la oameni, și intri în vorbă cu ei. și-ți rămân în cap.

printr-a XII-a de liceu, mergeam cu un personal de la Vâlcea spre Sibiu. în fața noastră (eram și cu bunică-mea, care se nimerise prin Vâlcea să mă aștepte) stăteau doi tineri. unul avea părul foarte blond și foarte lung. beau dintr-o sticlă de bere de 2 litri și povesteau foarte veseli. mergeau la festivalul de la Sighișoara – deci se întâmpla cam prin august chestia. pe cel cu părul foarte blond și foarte lung l-am întipărit bine pe retină (eram și eu rockeraș de felul meu, chiar și lângă bunica). l-am reîntâlnit peste câteva luni – eram colegi la facultatea de Filosofie.

cam prin aceeași perioadă, am întâlnit în tren produsul perfect al comunismului. un om despre care am scris cam de două ori cât ce ați citit până acum. și am pierdut tot pasajul, pentru că a crăpat minunatul de windows și minunatul de internet odată cu el, așa încât wordpress-ul n-a apucat să salveze decât ce e mai sus. voi reveni deci cu o poveste dedicată integral lui.

că merită.

acum câteva zile, Petreanu a scris un articol în care dădea cu FISCUL de pereți. statul era descris ca un aparat birocratic care își urăște cu determinare cetățenii și caută să-i supună cele mai cumplite chinuri trecându-i prin tot felul de hățișuri birocratice.

cineva a comentat articolul lui Petreanu în felul următor:

”Domnu’ Petreanu!
DOAR “cine este beneficiarul real al sumelor din firmă”??? (Declaratie asupra beneficiarului real – se numeste cretinatatea de formular) Dar DECLARATIE PRIVIND SURSA FONDURILOR nu primesti spre completare??? Ntztz… ce banca neglijenta…
Lucrez intr-o banca. Vrei un schimb valutar? Imi vinzi-cumperi un euro sau 5.000 de euro? Ok! Buletinul! Completez un document in word: numarul tranzactiei, ziua, ora si minutul, numele si prenumele, seria si numarul de buletin-pasaport, banii pe care trebuie sa ii primesc, rata de schimb, banii pe care trebuie sa ii primesti. Salvez documentul intr-un folder pe desktop. Printez in doua exemplare. Te pun sa semnezi pentru acceptarea tranzactiei. (Asta insemnand ca ai belit bine ochii la tabela pe care e afisat cursul valutar si ca asta coincide cu ceea ce am scris eu pe hartia respectiva!) Ai semnat? Ok! Intru in sistemul bancii, in campul de schimb valutar, si completez urmatoarele (din nou!): nume, prenume, CNP, buletin serie, numar, adresa (strada, nr, bloc, scara, apartament, sector, oras, judet). Printez buletinul de schimb valutar. Semnezi. Ai vandut – cumparat peste 5.000 EUR? Te-am halit! Mai completezi “declaratia privind sursa fondurilor” si “declaratia privind beneficiarul real”! In care scrii de cate doua ori: Nume, prenume, adresa, CNP, profesie, semnezi ca esti beneficiarul, declari pe proprie raspundere ca suma reprezinta economii, sau provine din vanzari, mosteniri, donatii, sau alte asemenea.
Pentru a schimba 1 EUR-4.999 EUR, imi ia 7 minute si 4 hartii. Pentru a schimba 5.000 EUR imi ia 14 minute si 16 hartii!!!
Asta fac zilnic… Si nu stiu ce zambete, ce glume, ce remarci asupra vremii sau gripei porcine sa mai fac in timpul asta, ca sa nu se enerveze clientul si sa nu-mi traga un scuipat, de furie ca-l tin atata timp in fata ghiseului pentru un amarat de schimb valutar!
Scuze pt logoree! Dar mi-am descarcat si eu un pic nervii!!”

s-a semnat: ”o casieră de bancă”. citind rândurile de mai sus, i-am recomandat instantaneu, într-un comentariu la același articol al lui Petreanu, să-și facă blog. writeman: @ functionara – fa-ti blog, neaparat.

și ce să vezi, și-a făcut :D. așa că vă dau link cu căldură către primul blog pe care l-am nășit chiar eu: blogul Funcționarei. care e foarte tare frate!

bine ai venit și spor la scris!

leapșa de la Brightie se găsește aici. și ea spune așa: ”Care sunt meseriile pentru care aproape că n-ai pune pleoapă pe pleoapă nopţile, de nerăbdare s-ajungi iar la slujbă?

până la a începe să le înșir, am de făcut un mic comentariu – meseriile cele mai meseriașe sunt cele care nu-ți cer să te întorci la slujbă, cele care au loc peste tot. adică: oriunde ești, e și meseria ta cu tine. Seth Godin (autorul cărții Tribes, pe care v-o recomand cu căldură) a trăit următoarea întâmplare. era în concediu pe undeva printr-un loc exotic. învârtindu-se prin holul hotelului, a dat peste un computer conectat la internet și s-a așezat să-și verifice emailul, curios cum a mai evoluat ultimul lui proiect în absența sa.

în acel moment, un cuplu a trecut prin hol și ea i-a șoptit lui: săracul om, nici în concediu nu are parte de liniște! își verifică emailul… Seth a vrut să să se ia după ei și să le strige: voi sunteți nefericiți, pentru că aveți slujbe în cadrul cărora primiți emailuri de care vă ascundeți când plecați în concediu; slujba mea e atât de faină încât mi-e dor de ea și când sunt plecat de la birou.

înțelegând leapșa lui Brightie în acest spirit (în care, sunt convins, a și fost gândită), iată răspunsul meu: Citește restul acestei intrări »

eu zic că nu poți să ai ghinion la nesfârșit. la un moment dat, bălăriile se opresc și încep să răsară floricele. vineri seara eram pregătit ca, după încă două zile de muncă, cam pe duminică așa – să anunț cu surle și trâmbițe relansarea B-Cafe. vineri seara, meandrele concretului și firele îmbârligate ale destinului au conspirat împotriva acestui minunat proiect și am pierdut vreo 2 săptămâni de muncă.

adică am pierdut tot conținutul pe care l-am mutat de pe site-ul vechi. am pierdut, în plus, chestii de admin pe care le rezolvase BZ, the caustic programmer, cu multă trudă. am pierdut elemente de front-end care trebuie acum reluate și puse la punct.

când am privit vestea, vreo 2 minute am privit în gol. lumea curgea pe lângă mine și eu n-o vedeam. nasol moment. atâtea ore, vreo 2 nopți complet nedormite… pe urmă în ochii voinicului a apărut lumina hotărâtă de a o lua de la capăt. cât ghinion poți să ai? cât să se mai amâne lansarea acestui site care nu are nici o perspectivă apropiată de profit și a cărui valorizare financiară înseamnă ori o revoluție în comportamentul oamenilor pe internet – ori muncă în folosul comunității? CÂT?

păi, ghinionul te ține cât îl lași să te țină, mi-am zis. ghinionul nu e că se întâmplă chestii nașpa – e atitudinea ta fatalistă. mergi repede mai departe – atunci nu vei simți că toate îți sunt împotrivă.

na, că am ajuns să dau și sfaturi de bună purtare. ce voiam de fapt era să zic așa: tragem tare ca B-Cafe să fie gata până joia viitoare, când îl voi prezenta la Open Coffee. iar duminică ne întâlnim cu Vasile Muraru, actor de comedie și nu numai. dar despre asta vom  mai vorbi.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva