You are currently browsing the category archive for the ‘filosofice’ category.

writeman.wordpress.com amenință să piară, dacă nu iau măsuri. așa că încerc să iau, pentru că mi-e totuși aproape puiul ăsta de blog. la ce m-am gândit: în fiecare luni și în fiecare joi din săptămână îmi asum sarcina de a scrie ceva. va fi cam ca o rubrica, niște comentarii pe teme din cele mai diverse. vedem pe parcurs ce iese….

comentariul de azi este despre muncă.

definiția din DEX (online) a muncii mi se pare foarte nesatisfăcătoare: Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.

”îndreptată spre un anumit scop” – asta e o formulare de doi lei. îndreptată de cine și al cui e scopul? scopul muncitorului care face piulițe e să-și ia salariul, dar activitatea de a face piulițe în general nu e îndreptată spre scopul ca oamenii care fac piulițe să-și ia salariul. iar partea cu schimbul de materii dintre el și natură e PREA haioasă ca să ne mai batem capul ce vrea să spună.

dacă mă întrebați pe mine, sunt de părere că dicționarul explicativ al limbii române nu e prevăzut cu o definiție lămuritoare și clară a muncii. să vedem ce zice Webster despre ”work”, pentru comparație: activity in which one exerts strength or faculties to do or perform something: a : sustained physical or mental effort to overcome obstacles and achieve an objective or result b : the labor, task, or duty that is one’s accustomed means of livelihood c : a specific task, duty, function, or assignment often being a part or phase of some larger activity.

parcă e mai bine.

lăsând însă la o parte definițiile, o întrebare mă frământă în legătură cu munca: oare este natural să muncești? eu cred că nu. cred că tendința naturală a oricărui animal este să-și vadă de distracția lui, când nevoile de bază îi sunt satisfăcute. dacă prin muncă înțelegem activitatea de a căuta de păpică, animalele muncesc tot timpul. dacă ar fi însă hrană din abundență, mereu la îndemână, n-ar mai fi nevoie de activitatea asta – n-ar mai fi nevoie de muncă. deci munca e naturală în măsura în care naturală este și lipsa 😀

bine, DEX-ul ne atenționează că munca este o activitate specific umană. Lui BZ și Butică, colegii mei de birou mai înțelepți ca mine, li se pare corect să spui că o pasăre muncește atunci când își face cuib.

eu, că tot veni vorba de oameni, resimt în mod natural o înclinație spre a nu munci. cred că oamenii cărora le vine ușor să muncească fie sunt foarte disciplinați (autocontrol etc.), fie sunt japonezi 😀 – educați de mici într-o cultură a muncii și a datoriei împlinite. după mine, munca înseamnă efortul de a ajunge în punctul a în punctul b atunci când linia dreaptă nu este accesibilă.

a fost nevoie de cercetare !!! și de muncă :(:(:( pentru ca oamenii să poată zbura. linia dreapta ar fi fost să se ridice pur și simplu în aer și să zboare. muncă e când trebuie să bifezi tot felul de puncte intermediare între punctul de la care pleci și cel la care vrei să ajungi. munca vine din neputința de a lua de-a gata, din nevoia de a suplini lipsuri. dacă n-ar fi lipsuri, n-ar fi muncă.

există doar trei soluții să iei de-a gata, când nu sunt suficiente resurse pentru toți: să furi, să iei cu japca, să muncești. munca e soluția cinstită. dar mai există o soluție: să cauți resurse neexploatate!

în final, o invitație. când nu aveți chef de muncă și vreți să plângeți pe un umăr geamăn, dați o tură pe-aici: http://www.facebook.com/#!/group.php?gid=120658721315582.

Anunțuri

deși le urăsc, nu pot să nu recunosc evidența: tabloidele merg de rup!

nu ai ce să le faci, nu ai cum să le iei primul loc din clasament. vor merge în continuare, până în momentul în care fiecare puștan de 7 ani de pe lumea asta va ști să citească și prima lui lectură va fi Apologia lui Socrates, de Platon – adică vor merge pentru totdeauna.

a durat mult, la mine, până să mă obișnuiesc cu gândul. cu gândul că majoritatea oamenilor vor citi, din când în când sau în primul rând, tabloide. aseară m-am obișnuit cu ideea, și recunosc că tocmai citind un tabloid – în singurul loc de pe lumea asta în care există șanse să-mi pice mie sub ochi o astfel de fițuică.

tabloidele vor merge mereu pentru că:

– acolo citești lucruri ușurele pe care le uiți înainte de a te spăla pe mâini, adică te ajută la modul perfect să PIERZI TIMPUL

– nu trebuie să faci efort nici cât un copil de clasa a II-a să înțelegi ce se spune, sunt povești pe lângă care Capra cu 3 iezi e lucrare științifică – Bote a bătut-o pe Bianca, care e o nerecunoscătoare și-o… că el i-a plătit chiria pe un an și ea îl înșeală cu diverși etc., adică ÎȚI ODIHNEȘTI NEURONUL

– cel mai important, ești adus dintr-un singur paragraf în postura de a emite judecăți morale – activitatea preferată a oricărui animal social, adică ÎI JUDECI PE ALȚII FĂRĂ EFORT

nu trebuie să înțelegi decât că cineva a făcut ceva și tu poți să judeci dacă a făcut bine sau rău. nu există criterii, nu există valori. există PĂREREA TA.

de asta vor merge întotdeauna tabloidele, pentru că îți întrețin iluzia că, oricând, în legătură cu orice, ai și tu o părere. numai că orice-ul nu e chiar orice, ci nimicuri pentru reduși mintal.  iar părerea ta contează fix pentru tine și colegii / ele de bârfă. nimeni altcineva nu dă doi bani pe ea!

de-aici încolo încetează analiza și începe treaba – construirea ofertei alternative.

nu vă repeziți, nu e vorba de un guilty pleasure.

ne punem tot felul de întrebări din astea profunde într-un mod nepotrivit. ”ce este viața?”, ”ce este dragostea?”, ”ce este filosofia?”, ”ce este prietenia?”… de parcă ne-am întreba ”ce este găina?”

întrebări de tipul ”ce este?” nu-și prea găsesc răspuns satisfăcător decât dacă obiectul despre care se întreabă este destul de simplu de examinat și înțeles. nu sunt un specialist, dar nu cred că înțelegerea găinii Citește restul acestei intrări »

George Stanca

George Stanca

la mine în cameră miroase a cafea. asta de două zile, de când am umplut cutia cu surprize B-Cafe. am umplut-o Citește restul acestei intrări »

am votat!

în lift cu domn în vârstă, cu fular alb și căciulă de… ceva blănos.

– ați fost la vot? zic.

– păi, am fost.

tăcere, pauză de 2-3 etaje.

zice:

– acuma, eu mi-am făcut datoria de cetățean, față de patria mea. (zâmbește ștrengărește). acuma, eu am băgat buletinul acolo pe gura aia, să vedem CE-O IEȘI!

semnalizez că virez la dreapta pe o străduță. în spatele meu sunt mașini care merg înainte și așteaptă să mă car din fața lor. mă și grăbesc. dar un cuplu de vârstă mijlocie traversează elegant, braț la braț. sunt în mijlocul unei conversații importante. cei doi văd că virez, dar nu se obosesc să-mi dea atenție.

presat din spate, mă apropii de ei, la două-trei palme. atunci bărbatul se sesizează și își apucă nevasta de braț, cu un gest protectiv. dar nu se grăbesc, mai fac trei pași în același ritm și sunt pe trotuar. și-mi strigă: ”traversăm și noi, BĂ!”

(”Bă!”, pentru cititorii de limbă engleză care sunt în plin proces de învățare a limbii române și exersează pe writeman.wordpress.com close reading, este o formulă de politețe pe care o poți adresa din prima, cu nonșalanță, oricărui necunoscut, în scopul de a stabili relații amicale de tipul taică-miu a păscut vițeii cu tac-tu. despre această categorie de relații interumane, întrebați-vă profesorii de sociologie.)

pentru că mă mănâncă, în situații din astea, și sunt cu dreptatea, las geamul în jos și explic: să știți că nu e trecere de pietoni aici! la care nevasta sare revoltată: ”e colț de stradă, așa că putem să traversăm!” tranșez disputa (v-am zis că mă grăbeam): ”traversatul pe la colț de stradă nu e reglementat de codul rutier!”

ba uite că am greșit. e reglementat; și anume în favoarea mea, a conducătorului de autovehicul, care am eu prioritate, m-ai înțeles? –

Art. 72 – (2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

(3) Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic.

eu zic că e greu să ne luăm drepturi pe care de fapt nu le avem fără să încălcăm alte drepturi, despre care am convenit că alții le au. asta e o morală a poveștii.

dar mai e una, mai interesantă. lăsând la o parte codul rutier și privind de pe poziția celui care circulă în fiecare zi prin trafic (a traficantului de zi cu zi): una e evidența pentru șofer și alta pentru pieton. regulile bunului simț dictează altceva pentru fiecare din ei. șoferului îi e clar că e pe carosabil și are dreptul să treacă, nemaipunând la socoteală că îi încurcă pe cei din spate și naște claxoane etc. pietonului îi e clar că ăla din mașină e dușmanul care îl persecută. că poate să aștepte tipul de după covrig 3 secunde, cât traversează el o amărâtă de stradă.

numai că trei secunde pentru un șofer sunt mult mai lungi decât 3 secunde pentru un pieton.

Thomas Kuhn vorbește despre știința normală ca despre acea perioadă din istoria unei științe, în care cercetătorii lucrează într-o paradigmă îndeobște acceptată și încearcă să armonizeze rezultatele observațiilor / cercetărilor lor cu teoria (paradigma) admisă de majoritatea membrilor comunității științifice.

în momentul în care observațiile empirice par să contrazică flagrant ceea ce zice teoria (ex. observațiile lui Galilei nu erau coerente cu ipoteza imobilității Pământului), survine în istoria respectivei științe o criză. dacă observațiile nu mai pot fi armonizate cu teoria, în cele din urmă cercetătorii vor schimba paradigma. vor revizui, adică, unele adevăruri de ordin foarte general, care stau la baza întregii științe. vor reconsidera cadrul teoretic. vezi Einstein, care a schimbat modul în care oamenii înțelegeau fizica până la el.

nu vreau să țin o lecție de filosofia științei, nu sunt nici pe departe calificat. vreau doar să fac o analogie între perioadele tipice de știință normală, care survin după revoluțiile științifice, și perioada istorică care a survenit Revoluției din ’89 la noi. nu știu cum s-a făcut, dar perioada asta de după Revoluție a fost una de criză normală.

nu e nevoie să încep eu să înșir bubele românești și bolile cronice ale societății. se ocupă de asta puținii jurnaliști rămași cu preocuparea de a fi câine de pază, nu de a susține sau dărâma câte un candidat sau partid în campanii. bubele sunt multe, bolile sunt sufocante, exasperante, par fără leac. suntem săraci, corupți, rasiști, limitați, necivilizați, nervoși, neinformați, violenți, nemulțumiți, depresivi și alte chestii nașpa.

cred că știu de ce. pentru că Revoluția din 1989 nu a însemnat și schimbare de paradigmă. am răsturnat un om și am rămas în inerția unui sistem. căruia i-am dat alt nume, alte haine, dar care a perpetuat aceleași obiceiuri. revoluția noastră a fost incompletă, aproape că-mi vine să zic că a eșuat, în momentele mai negre. durează crâncen de mult să ne așezăm într-o paradigmă normală – social, cultural, politic. durează al naibii d emult să apară primii politicieni despre care să simți că au în cap un program prin care să reformeze un sistem, nu să servească niște interese.

ca de obicei, întrebarea mea e: bun, am înțeles toate astea! acum ce facem? mergem la vot? are vreo importanță, simțim că schimbăm ceva? ne mai uităm la TV la certurile lor interminabile, la politica asta jegoasă, suburbană?

ne uităm, înghițim în sec, mergem și-i ștampilăm… n-avem ce face. încă o dată, cred că traiul social decent, liber, nu este pentru noi, cei de 30 de ani. îl putem pregăti, dacă ne încăpățânăm să nu ni se facă lehamite, copiilor noștri, peste alte 20 de primăveri.

campanie veselă vă doresc!

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva