You are currently browsing the tag archive for the ‘AIG’ tag.

aseară mi-a căzut sub ochi ediția tipărită a ziarului Ziua. anume acest articol, pe care l-am găsit și online. liderii comuniști din Moldova susțin că marea criză mondială nu a atins și planeta lor. motivația mi s-a părut că face toți banii. oamenii au fost prudenți și au pus printre explicații și pe aceea că Moldova a fost deja scuturată de crize în 2006 și 2007, DAR:

Premierul comunist Zinaida Greceanii a declarat recent ca tara sa nu resimte consecintele crizei financiare internationale in aceeasi masura ca alte state din regiune datorita unor masuri financiar-fiscale adoptate anterior…

o să-mi angajez și eu contabil basarabean, neapărat comunist. lăsând gluma la o parte, ce se întâmplă la frații de peste Prut aduce puțin a 1984… pe 5 aprilie vor avea loc alegeri parlamentare acolo, și am ceva dubii că vor fi tocmai corecte. urmăriți ce se mai petrece pe blogul Stelei Popa.

cotidianul face o nouă fotografie sumbră bietei noastre țărișoare. ideea articolului este că banii pot să cumpere orice în eterna și fascinanta. organe, copii, nevastă, mașină furată, diplomă de licență sau de bac – toate au prețul lor…

EVZ vânează nepotisme în administrație. eu mă gândesc că nu e nici un păcat să ai o fată deștepată șau un cumnat bun manager, să fii persoană publică, și să se întâmple ca aceștia să prindă un scaun important datorită competenței lor. problema noastră e mai degrabă una de încredere – n-avem încredere în instituțiile statului, n-avem încredere că ăi de ne conduc sunt cinstiți, deci tot ce mișcă la nivel de ”cadre” ni se pare suspect.

Cristi Minculescu pleacă în Germania pentru un transplant de ficat. donator este chiar soția sa. este o operație destul de complexă, iar decizia de operare urmează să o ia o comisie întreagă de specialiști. îi dorim să vină peste o lună înapoi, sănătos, să ne strige de pe scara avionului: ”Bună seara, prieteni!”

gândul a pornit un fel de ofensivă ironică la adresa vedetelor care umplu tabloidele și fac audiență. magda ciumac, sexy brăileanca, piticul porno și alte personaje de basm sunt trecute într-un scurt pomelnic cu ”vedete”. eu m-am resemnat în privința audienței. nu ai cum să bați audiența tabloidelor, pentru că nu poți să produci mai ieftin decât produc ele ceva la fel de atrăgător de atenție și de ușor de înghițit: mizerii. oamenii se uită avizi la ce nu au: bani, lux, un ”look” bazat pe țoale de firmă, sex în voie. și caută la fel de flămânzi să identifice la posesorii acestor bunătăți acele trăsături de caracter pe care și le-ar dori lipite pe caracterul propriu: gura mare, nepăsarea față de ce spune lumea, șmecheria etc.

în State se revine la o atitudine mai tolerantă față de folosirea substanței de marijuana în scopuri medicale, după ce administrația Bush adoptase o politică de toleranță 0 la marijuana, folosită medical sau nu. între timp, scandalul bonusurilor de la AIG pare să se îndrepte către un final pe placul majorității americanilor: Congresul va adopta măsura de a taxa cu 90% bonusul primit de mahări. asta arată lumii întregi că solidaritatea publică față de ceea ce bunul simț indică este mai puternică în timp de criză chiar și decât legea (pentru că disputele cu privire la legalitatea acestei intervenții a Congresului vor fi aprinse). aflăm din New York Times.

pe hotnews citim o poveste cam suprarealistă din America, unde directorul unui fond de investiții care a dat faliment vinde pizza pentru 7 dolari și ceva pe oră, după ce locuise într-o casă de 400mp, cu teren de golf și tot luxul. detaliile lipsesc din articol – ce-a făcut omul cu casa, a vândut-o sau plătește întreținerea din pizza? în orice caz, e genul de poveste care face diferența între un antreprenor și un întinde-mâna: primului nu-i e rușine de orice muncă cinstită.

în ultima vreme tot aud de alegeri peste alegeri. în America au fost alegeri, la noi au fost alegeri, vin alegeri euro-parlamentare, pe urmă alegeri prezidențiale… în fine, liberalii din România au și ei alegeri pentru postul de președinte al partidului. contracandidați: Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu. cin să fie, cin să fie?

în prosport citim sub un titlu foarte bine ales (Bute II făcut KO de o femeie) despre reducere orelor de sport. în opinia lui Marius Nițu, asta e o tâmpenie. nu știu ce să zic, mi-ar plăcea foarte mult să văd o statistică despre orele de sport și să aflu câți profesori le fac în așa fel încât elevii mai dolofani să dea burțile jos. știrea din sportlocal: voleibaliștii de la Phoenix Șimleu Silvaniei se pregătesc de promovare.

s-a mai dus o săptămână. unde, nu știu.

New York Times ține încă pe prima pagină dezbaterea despre bonusurile AIG. Astăzi, Edward Liddy, chief executive la AIG, va apărea în fața Congresului să explice cum stă treaba.

”The company paid the bonuses, including more than $1 million each to 73 people, to almost all of the employees in the financial products unit responsible for creating the exotic derivatives that caused A.I.G.’s near collapse and started the government rescue to avoid a global financial crisis” spun cei de la New York Times.

base

pe hotnews.ro primim rezumatul interviului pe care președintele Băsescu l-a acordat aseară, într-un studio amenajat la Cotroceni, jurnaliștilor Emil Hurezeanu și Adrian Ursu. interviul a fost transmis de realitatea tv. fragmente video din interviu găsiți aici.

Gândul are un material bogat despre schimbarea codului penal. pe cine avantajează această schimbare și ce spun cei anchetați, în acest articol. pe mine nu mă duce capul să înțeleg care e strategia generală, de bun simț, a luptei împotriva corupției în România. ”aveți corupție ăn România?”, ”avem.”, ”și cum scăpați de ea?”, ”păi, deocamdată, ne-am gândit să reducem pedepsele pentru fapte de corupție…”

pe jurnalul.ro/editia_online, procesul de actualizare al articolelor este în curs. spor la treabă!

Dinu Patriciu declară pentru Evenimentul Zilei că nu va mai putea fi oprită, în următoarea perioadă, căderea prețurilor apartamentelor. iar eu sunt prins de ieftinirea asta, ca întotdeauna, fără bani!

premierul Boc și-a informat miniștrii despre suma pe care urmează să o luăm de la FMI și UE. e vorba de 19 miliarde de euro cu totul, 12 de la FMI și 7 de la BERD. aflăm pe mediafax.ro.

Cotidianul vorbește de îngrijorarea Agenției de Monitorizare a Presei cu privire la proiectul noului Cod Civil. în lumina unei prevederi a acestuia, emisiunilor de tip pamflet politic li s-ar putea interzice să imite persoanele publice.

în Prosport, Dumitru Dragomir declară că ca FC Timișoara are mari șanse să-și primească puncetele înapoi. păi, le merită… Emeghara, care e rupt de nu mai știu când, spera să revină la începutul lui martie la antrenamente. s-ar putea să nu mai revină deloc!

se apropie meciul cu sârbii.

hai România! hai pui mic!

„If everything seems under control, you’re just not going fast enough.”

în trecere printr-o cameră mai mică din casă, mi-au căzut ochii pe un articol din Cotidianul de ieri. era vorba despre televiziune. Adriana Bahmuțean, Mădălin Ionescu, Andi Moisescu și alte vedete își dădeau cu părerea cum că televiziunea comercială nu e pentru intelectuali. au perfectă dreptate. numai că Andi Moisescu mai spunea ceva despre alternativa celor care vor să-și educe mai rafinat gusturile – internetul.

m-am încruntat o secundă, la gândul că can-can tronează de atâtea luni pe primul loc în trafic.ro, dar Andi are dreptate în fond. sunt mult mai multe site-uri care îmi oferă ceva diferit de can-can decât televiziuni. și da, uite că dacă stau să mă gândesc, în afară de câteva meciuri din Liga Campionilor și de știri de la Realitatea mai mult în timpul pauzelor de masă, ochii mei n-au mai văzut TV în ultimele luni.

Gândul ne șochează ca la televizor, arătându-ne o Românie înspăimântătoare dincolo de ecrane, cu vânzători de copii și de organe. creștinește nu e, dar îmi vine în minte vorba lui Gigi Becali – pac pac…

azi pare să fie ”ziua despre media”. numai peste televiziuni și radio-uri dau în știri. se înmulțesc mogulii, fiecare baron local nu mai e trendy dacă nu are tv sau radio. omul când se lansează în politică, bagă banii într-un ziar sau un post de radio. care e mai potent, își face și o televiziune. de fapt, dacă mă gândesc la ”studioul” OTV pe care ni l-a arătat Tolea când a venit cu tomberonul la DD, nici pentru tv nu trebuie să scoți prea mulți bani din buzunar. oare ce se va întâmpla după ce vor cumpăra tot? toată lumea se teme de manipulare. într-adevăr, ziariștii puși să țină partea (tonomatele cu euro, de!) fac niște valuri în care se îneacă poporul autosuficient, care îl crede pe ăl de strigă mai tare și înjură mai sincer. poporul deștept în schimb, se prinde repede dacă jurnalistul e părtinitor sau nu, că are școala bunului simț.

mă gândeam că poate ne scapă internetul, vorba lui Andi Moisescu, de asaltul ăsta mediatic al mogulilor. televiziunea tradițională e oricum pe moarte, deci investiția lor s-ar putea să nu fie prea rentabilă pe termen lung. cred că sunt din ce în ce mai puțini oameni care cred tot ce spune la tv. internetul să trăiască, ziarul cu cei mai mulți jurnaliști independenți! lupta manipulării se va duce în scurt timp mai strâns ca niciodată. vreau să-mi fac o reputație bună? nu mai dau banii la ziar, îi dau la bloggeri, să scrie de bine. atât numai, că nu știu dacă politicienii sunt pregătiți pentru regulile din online, unde impostura transpiră cel mai ușor prin pixeli. dar să nu le subestimăm capacitatea de adaptare.

știri, hai să mai vedem și știri… taximetriștii fac azi un miting în piața Constituției. scandalul permiselor de conducere eliberate ilegal se mută din Argeș la Cluj. nu știu de ce hotnews le numește ”false”, eu cred că erau autentice, numai că nu li se cuveneau celor care le-au obținut.

Obama a sesizat miza publică a scandalului bonusurilor de la AIG. președintele american a învățat de la al nostru să fie jucător și îi cere propriei administrații să epuizeze toate căile legale de atac înainte de a le da potul celor din vârful piramidei. ca întotdeauna (cel puțin la nivel de discurs), Obama are grijă să țină flacăra încrederii apinsă. dacă oamenii văd că banii lor se duc în alte buzunare, în loc să se ducă în planuri de redresare, își pierd speranța că se poate depăși momentul.

“In the last six months, A.I.G. has received substantial sums from the U.S. Treasury,” Mr. Obama said. “How do they justify this outrage to the taxpayers who are keeping the company afloat?”

”outrageous” este, desigur, și ce se întâmplă în universitățile particulare de la noi. permiselor eliberate pe bani li se adaugă la coșul de gunoi al oprobiului public diplomele de carton ale universităților particulare. proverbul s-a sucit:

faci parte, ai carte!

să învățăm bine!

când mă uit la dată nu-mi vine să cred. parcă acum două săptămâni abia ieșeam bine, sănătos, din petrecerile de Anul Nou și începeam să mă gândesc la cum va arăta 2009. e jumătatea lui Martie și eu am încă bani de încasat din octombrie-noiembrie. viitorul sună bine.

New York Times vine cu un update la articolul despre bonusurile pe care urmează să le ia mahării de la A.I.G. administrația e supărată pe tipii care au stipulat în contracte că primesc bonus de x $ dacă vând polițe în valoare de y $. dacă omul este o persoană foarte influentă sau se află de fapt în vârful unei piramide de consultanți (e manager, de!), desigur că își atinge targeturile și umflă potul. nu mi-a sărim în ochi până acum cum procedează nytimes când are un articol mai extins și mai documentat. nu dai scroll până amețești, ci ai opțiunea next page. avea dreptate Gică când îmi spunea într-o discuție la bere că în România toate site-urile se fac pe principiul scroll down, pentru că altceva nu prinde. încă, mă încăpățânez eu să sper.

în Ziarul Financiar citim acest interviu cu Radu Ghețea, președintele CEC Bank. mie figura omului îmi inspiră încredere. nu că aș fi vreun client al CEC-ului.

In lunile decembrie, ianuarie si februarie, care nu sunt cele mai faste luni ale unui an din acest punct de vedere, noi am reusit sa crestem soldul creditelor pentru companii cu 20%, o performanta foarte buna.

spune Radu Ghețea. se pare că CEC-ul e un partener foarte activ în zona accesării de fonduri structurale. pe de altă parte, formatul interviului este o bună ilustrare a diferenței de format între ediția online a nytimes și ediția ZF. scroll, my friends.

aici e vorba despre propunerea de reducere, în Codul Penal, a pedepselor pentru abuz în serviciu. proporțional, s-ar reduce și perioada de prescriere a faptelor. asta înseamnă că DNA trebuie să se miște mai repede ca să dovedească vinovăția, ceea ce DNA-iștilor nu le convine. se pare că în cazul lui Mazăre 7 ani nu sunt de ajuns să dovedească că a prejudiciat Statul cu niște amărâți de 114.000 de euro. m-au iritat la articolul ăsta formulările precum

au declarat pentru hotnews.ro specialiști în drept

au explicat pentru HotNews.ro surse judiciare

potrivit surselor citate

nu ați citat nici o sursă, dragii mei. ați pomenit de niște specialiști. și prietenul meu geo care lucrează de 3 ani la NNDKP e specialist în Drept. cu el ați vorbit?

cazul Mihaelei Rădulescu cu paparazzi de la Libertatea încă face vâlvă. vedete de diferite sexe și orientări ideologice (de la Andreea Marin la Tudor Chirilă) sunt puse să-și dea cu părerea despre cât de departe poate intra un paparazzi în viața personală. cam cât de departe îl lași, spun cele mai multe voci. asta nu prea pare să fie în avantajul Mihaelei Rădulescu, care a ridicat orașul în picioare cu viața ei personală. pe care i-o dorim cu toții cât mai ferită de necazuri, desigur.

ceea ce nu se poate spune despre viața multora dintre români, pe care criza i-a adus la depresie. mulți oameni își pierd slujbele sub cuvânt că nu mai sunt bani de salarii, sau nu primesc măriri din același motiv invocat: criză. eu le plâng și lor de milă, și patronilor. simt pe pielea mea că lucrurile s-au blocat, după ce anul trecut luaseră oarecare avânt. nu cred că vreun patron concediază de drag, pentru că e în avantajul lui să producă. dar dacă producția lui nu-i mai cere forța de muncă de acum un an, e probabil să se gândească să reducă din cheltuieli. crudul adevăr: capitalismul (pe care nici nu l-am învățat cum trebuie încă) nu e poezie. e economie.

aud că Patriciu întrevede copierea fenomenului Obama în România. pentru alegerile de anul ăsta? :O dacă asta ne așteaptă în campania electorală, un tânăr care să urle trei-patru luni de zile: ”da, putem!”, nu va fi decât o copie tipic neaoșă – în grabă și la rezoluție slabă. Obama are cel puțin doi ani de pregătiri în spate, înainte de a ajunge președinte. mă gândesc la cât de proști îi credeam cu toții pe americani în liceu și râd în sinea mea. acum cred că nu aș înțelege ce a presupus campania lui Obama, ca logistică și planificare pe termen lung, efort de marketing și strategie politică, nici dacă mi s-ar explica mură în gură într-un documentar.

în Italia, cu Cristi Chivu titular și scos la pauză, Inter bate Fiorentina cu 2 la 0. Zlatan Ibrahimovici parcă nu e în stare să dea un gol normal. al doilea cel puțin te lasă fără aer – șut din lovitură liberă de la 32 de metri, mingea se învârte de vreo 5-6 ori în aer și lovește violent sub transversală.

Dinamo se împiedică cu Otopeniul acasă și urmăritorii încep să-și sticlească ochii. declacarația lui Borcea:

Două luni nu mai primesc niciun ban. La asemenea nesimţire trebuie luate măsuri! Nu am vorbit cu jucătorii. Vă daţi seama că dacă aş merge acum în vestiar aş sparge tot pe acolo…

ok, man, calmează-te. v-am pupat, că e târziu. o săptămână bună tuturor!



B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva