You are currently browsing the tag archive for the ‘b-cafe’ tag.

când e treabă multă (treabă serioasă, care aduce bani), blogul și alte proiecte de suflet se estompează în fundal. nu mai am timp să scriu, nu am mai filmat un interviu pentru B-Cafe de o lună.

acest articol este foarte scurt. și el găzduiește o simplă concluzie, personală, prilejuită de constatarea de mai sus.

concluzia este: dacă vrei să ai succes cu un proiect în online, pornit ca un vis al tău, fără bani și fără experiență, trebuie să te ții de capul lui și să treci o GRĂMADĂ de praguri critice. să nu renunți. dacă renunți, înseamnă că s-a terminat. nu face nimeni pentru tine, nu reia nimeni visul de unde l-ai lăsat.

așa că mi-am propus să reîncep să filmez interviuri (și încă niște chestii drăguțe) pentru B-Cafe.

Veste bună: Florin Piersic a acceptat să filmăm un interviu pentru B-Cafe. Interviul va avea loc într-una din zilele săptămânii viitoare, cel mai probabil.

Altă veste bună: m-am gândit că n-ar fi rău să nu mă duc singur la întâlnire, ci să iau cu mine un admirator / o admiratoare care să aibă astfel ocazia de a-l cunoaște personal pe marele actor (nu mă mai feresc de clișee, în cazul său, pentru că e mare, ce să mai…)

Așa că am lansat acest concurs pe blogul B-Cafe. Dacă ”îți dorești mai mult victoria”, dacă ți-ar plăcea să fii prezent la discuție și să-i pui chiar tu întrebări lui Florin Piersic, urmează regulamentul concursului și scrie un comentariu pe blogul B-Cafe sau pe email – îl găsești la pagina de contact.

succes!

Medellin nu este un oras frumos. Este insa super spectaculos, plin de contradictii si cat se poate de sexy. Un oras extrem de viu si de crud (raw este cuvantul dar nu-i gasesc echivalentul potrivit). V-am povestit mai devreme ce dar are Columbia (yupeee) de a ma lasa perplex la fiecare doi pasi.

[…]

Mai intai de toate settingul este de milioane. Medellin e asezat intr-o vale castron, cu centrul pe fundul bolului si cartiere agatate pe toate laturile. Majoritatea lor favele (unele urcand pana la 500 de metri peste nivelul centrului!!), exceptia fiind coltul sud-estic, ocupat de El Poblado, zona buna a orasului, echivalentul Nordului in Bogota. Din punctul meu de vedere e fix acest setting cel care creeaza dinamica fenomenala a acestui oras.

[…]

Acuma, cum sa zic io asa, io vin dintr-o tara in care-s obisnuit sa-mi cada falca vara din sfert in sfert de ora, ca pe Republicii, Magheru, Vama, malluri sau aiurea. Dar Medellin e-n alta liga. Are Mihai o vorba cu umblatu’ pe strada. Care-o stiti bine, care nu iara bine. In fine cert e ca la capitolul femei sta absolut specatculos orasul asta.

Tudor Benga își continuă călătoria prin America de Sud. acum este pe undeva prin Peru și se bucură de frumusețile junglei amazoniene. dar înainte de a părăsi Columbia, a dat o raită prin Medellin, un oraș cu o istorie recentă spectaculoasă și cu femei boboc. după cum puteți afla citind și văzând toată povestea lui Tudor la Medellin pe B-Cafe.

Ada Condeescu a jucat rolul Anei în EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER. Am discutat cu ea și cu George Piștereanu despre cum a fost la casting, la filmări și la Berlinală, unde filmul a câștigat Ursul de Argint. Urmează și un promo cu George, uite-acuș.

[blip.tv ?posts_id=3354160&dest=-1]

Am discutat la Strada Film, cei care au produs filmul. Îi mulțumesc Mirunei pentru amabilitatea cu care s-a ocupat de organizarea interviurilor (pentru că este unul și cu Florin Șerban ”pe țeavă”).

deci.

nu sunt eu cel mai ocupat om de pe planetă sau din curtea școlii. sau de-aici din birou. dar câteva chestii tot am de făcut. și nu sunt nici vreun mic Napoleon, ca să fac 3 chestii deodată la modul performant. sunt și eu mic, un om mic.

așa încât am hotărât, cu gândul la niște perspective apropiate, cu gândul la viitorul luminos. viitor în care B-Cafe va avea un blog drăguț și des actualizat. și mai multe interviuri, și mai regulat adăugate. și mult soare, fără zăpadă, va avea B-Cafe.

ei, pentru acest viitor am hotărât așa: să comasez writeman și blogul B-Cafe într-una. asta înseamnă că articolele publicate pe blogul B-Cafe vor apărea și aici. mai precis, writeman va găzdui B-Cafe și doar mai rar va mai scăpa câte un articol care să nu aibă legătură cu B-Cafe-ul.

iar articolele de pe blogul B-Cafe vor fi așa: despre ce oameni am mai întâlnit; despre cui urmează să-i mai luăm interviu și să ne spună povestea lui / ei; despre ce povești frumoase am mai auzit despre oameni din lumea asta, sau am văzut sau am cunoscut cu ochii și urechile noastre; despre oameni și ce fac ei – cam asta.

iar pe blogul B-Cafe va mai fi așa: oricine are chef să publice acolo o poveste, va fi binevenit să ne-o trimită; după o atentă examinare literaro-stilistică-ortografico-ortoepică a comitetului redacțional, va fi și publicată.

și. până una alta, nefiind blogul B-Cafe gata ”din punct de vedere programare”, cum zic politicienii noștri la TeVe, linkul către blog duce fix aici, către writeman. dar fi-va blog B-Cafe de sine stătător, cu layout și tot ce trebe. ca să fie bine.

așa am avut de zis. deci, am zis.

când eram copil, îmi plăceau scheciurile în care apărea cu maestrul Nae Lăzărescu. cred că mă atrăgea aerul lor de români blazați, care respiră principiul ”ce să-i faci?! n-ai ce-i face!” prin tot ce zic, prin fiecare gest.

după câțiva ani de Revelioane de-ale lor și de lecturi de-ale mele, scheciurile nu mai păreau așa amuzante. cred că crescusem, râdeam la alte glume. (ăsta e un subiect interesant – la ce glume râdem și când). în orice caz, pe Nae și Vasile îi asociam cu actorii hazoși, care spun pe un ton heirupist și ”din popor” glume despre situația politică sau defecte omenești.

ei bine, când am avut ocazia să-l întâlnesc pentru prima dată pe dl. Vasile Muraru, am rămas paf. Citește restul acestei intrări »

imediat ce am terminat cu re-lansarea B-Cafe, am fugit la Vâlcea și ne-am culcat :D.

drept pentru care nu am apucat să le mulțumim celor prezenți și mai ales maestrului BZ, care pe la 6 dimineața a reușit să facă site-ul să arate rezonabil.

așa că acum scriu repede din podul cu fân al bunicii, căci numai aici are olecuță de semnal modemul orange de la același mare om (singurul programec care e și el om…). și ce scriu? că le mulțumesc celor care au venit, celor care intră pe noul B-Cafe, celor care au muncit la el alături de mine și celor care îl vor primi cu căldură.

mulțumesc pentru feed-back-ul (foarte folositor) de la Open Coffee. îi mulțumesc lui Viorel Spânu. vă mulțumesc tuturor (ca să nu mă mai lungesc ca o vedetă cu statueta în mână, mai ales că nici nu am câștigat vreuna).

gata, mi-au înghețat degetele. i’ll be gone till… monday. week-end plăcut!

hai că se poate!

se poate să terminăm până mâine cu programarea și cu introducerea conținutului în admin. cu galeriile foto, cu filmele, cu textele, profilurile… cu oamenii și poveștile. și să fie gata de pus pe .ro, mândru ca un soare de vară. nou, plin de viață și de poftă de a umple pixelii monitoarelor cu conținut de calitate. discuții serioase, amuzante, interesante, cu sâmbure. oameni cu o poveste de spus – fie că o crezi, fie că nu.

pentru că mâine, MÂINE, doamnelor și domnilor, ta daaaaaaaaaam!

B-CAFE se relansează. îl veți găsi din nou la www.b-cafe.ro și nu va mai fi în renovare. vă așteptăm din nou în cafenea!

și pentru că așa o relansare plină de avânt tineresc nu putea să treacă neobservată de lumea bună blogoreică, B-Cafe se lansează în cel mai potrivit loc: la Open Coffee, unde vă și așteptăm, joi dimineață (să zicem pe la 9.30-10.00), la Cafepedia de pe Arthur Verona.

eu zic că nu poți să ai ghinion la nesfârșit. la un moment dat, bălăriile se opresc și încep să răsară floricele. vineri seara eram pregătit ca, după încă două zile de muncă, cam pe duminică așa – să anunț cu surle și trâmbițe relansarea B-Cafe. vineri seara, meandrele concretului și firele îmbârligate ale destinului au conspirat împotriva acestui minunat proiect și am pierdut vreo 2 săptămâni de muncă.

adică am pierdut tot conținutul pe care l-am mutat de pe site-ul vechi. am pierdut, în plus, chestii de admin pe care le rezolvase BZ, the caustic programmer, cu multă trudă. am pierdut elemente de front-end care trebuie acum reluate și puse la punct.

când am privit vestea, vreo 2 minute am privit în gol. lumea curgea pe lângă mine și eu n-o vedeam. nasol moment. atâtea ore, vreo 2 nopți complet nedormite… pe urmă în ochii voinicului a apărut lumina hotărâtă de a o lua de la capăt. cât ghinion poți să ai? cât să se mai amâne lansarea acestui site care nu are nici o perspectivă apropiată de profit și a cărui valorizare financiară înseamnă ori o revoluție în comportamentul oamenilor pe internet – ori muncă în folosul comunității? CÂT?

păi, ghinionul te ține cât îl lași să te țină, mi-am zis. ghinionul nu e că se întâmplă chestii nașpa – e atitudinea ta fatalistă. mergi repede mai departe – atunci nu vei simți că toate îți sunt împotrivă.

na, că am ajuns să dau și sfaturi de bună purtare. ce voiam de fapt era să zic așa: tragem tare ca B-Cafe să fie gata până joia viitoare, când îl voi prezenta la Open Coffee. iar duminică ne întâlnim cu Vasile Muraru, actor de comedie și nu numai. dar despre asta vom  mai vorbi.

Adina Bereș

din nou voi lăsa fotografiile să vorbească. Adina Bereș ne-a spus câte ceva despre tipuri de personalitate și ne-a interpretat desenele pe care obișnuiam să le facem cel mai des în copilărie. eu am scăpat de data asta, pentru că am făcut exercițiul la interviu, acum aproape un an… Citește restul acestei intrări »

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva