You are currently browsing the tag archive for the ‘basescu’ tag.

m-am săturat de atâta campanie și de atâta politică la firul ierbii (că din păcate ăsta e nivelul). câteva concluzii și-am terminat, ne întoarcem la lucruri mai frumoase, care merită mai mult atenția noastră!

concluzia nr. 1: a câștigat Băsescu (estimările BEC după numărarea voturilor din 95,4% din secțiile de votare), în niște circumstanțe cel puțin ciudate. anume acelea din video-ul de mai sus, în care Geoană a țopăit ca un copil de bucurie și Crin l-a numit cu o înclinăciune ”președintele românilor”. acelea în care aproape toate sondajele l-au dat învingător pe Geoană, la o diferență mult prea mică însă, pentru a justifica astfel de manifestări. acelea în care Băsescu a furat startul și a asigurat că a câștigat cu 3 minute înainte de ora 21. a fost o seară tensionată și absurdă în același timp, cu răsturnări de situație și analize prelungite în noapte, cum îi place românului.

concluzia nr. 2: au pierdut deopotrivă Geoană, Antonescu cu PNL cu tot, UDMR, Vadim, Becali și ceilalți susținători declarați ai candidatului PSD. au pierdut și românii care au votat împotriva lui Băsescu. românii care au crezut că Traian Băsescu e o pacoste care trebuie înlăturată și au procedat în consecință au pierdut însă mai puțin decât oamenii politici. Geoană, Antonescu și tot restul au jucat totul pe o carte – au demonizat PDL-ul și pe Băsescu, au spus că nu concep alianțe decât între ei, și-au izolat politic adversarii. într-un fel, e bine că și-au furat-o, pentru că astfel de acțiuni, cum e marginalizarea unui partid de mărimea PDL-ului nu sunt gesturi mature politic.

a, mai există un mare perdant, cel despre care mă bucur efectiv, deschis, cu toată inima, că a pierdut: presa partizană, Antena 3 în speță – televiziune cu aere de jurnalism profesionist care i-a ținut trena candidatului PSD. nu prea cred în acuzațiile lui Băsescu la adresa Realității TV. au avut mici derapaje și mi-au dat pe alocuri senzația că îl favorizează pe Geoană, dar mi s-au părut oricum cei mai profesioniști pe durata campaniei. all in all…

concluzia nr. 3: e foarte greu de spus cine a mai câștigat, alături de Băsescu. au câștigat cei care l-au votat? au câștigat alte grupuri de influență ascunse? această ”victorie” ar trebui să însemne ceva în plan politic, și rapid. de mâine, sau imediat ce BEC validează alegerile (mă aștept la un episod la tribunal, cu contestații etc.). această victorie ar trebui să însemne desemnarea lui Johannis ca premier și intrarea cu pieptul larg în lupta cu criza. 2010 nu va fi un an de vacanță. de la un președinte care își păstrează mandatul nu aștept să declare ”un fleac, i-am ciuruit!” astea sunt glumițe de liceu după un meci de baschet.

(update) Johannis nu vrea să fie premier cu Băsescu președinte.

cred că situația nu se va mai răsturna la loc, în favoarea lui Geoană. eu oricum nu mai scriu despre tot circul ăsta politic niște săptămâni de-acum încolo. așa că să faceți bine să nu vă mai răzgândiți cu numărătoarea, că nu mai bag alt articol!

pe 6 Decembrie voi merge să votez. pornesc de la premisa că și cititorii acestui scurt ghid pentru votare corectă vor merge să voteze. nu vrea să fac vreo paranteză pentru a enunța argumente în favoarea prezenței la vot. voi considera de la sine înțeles că trebuie să fim acolo, cândva în cursul zilei de duminică.

1. primul pas al ghidului pe înțelesul tuturor pentru votare corectă la alegerile prezidențiale.

acest prim pas conține câteva aspecte mai tehnice, pe care vă rog să le parcurgeți cu răbdare. ele nu depășesc limita de înțelegere a unui elev de liceu de clasa a IX-a spre a XI-a. primele astfel de aspecte sunt acestea: mai întâi, ne informăm asupra numelor candidaților. pentru a vă scuti să mai căutați pe google, vă spun eu: Traian Băsescu (președintele în funcție, din partea PD-L) și Mircea Geoană (președintele Senatului, din partea PSD). apoi, ne informăm cu privire la activitatea precedentă și programele politice ale celor 2 candidați.

ne-ar fi mult mai ușor să ne informăm despre aceste lucruri dacă am trăi într-o țară în care informațiile relevante sunt mai intens mediatizate decât scandalurile și atacurile la persoană. trăind unde trăim, să ne mulțumim cu ce avem. ca să vă mai scutesc un efort încă și mai dureros de gugălit, vă debrifez tot eu, cum obișnuia să spună un actor deja dispărut de pe scena – fostul premier Tăriceanu.

programele politice ale celor 2 candidați sunt bine ascunse după o perdea de acuze la adresa celuilalt și a echipei lui. în principiu, Geoană este clar un lider de stânga forțat să facă o alianță cu un partid de dreapta (cel liberal), Băsescu se declară de dreapta dar este ignorat de presupușii colegi de orientare (aceiași liberali). ce mai răzbate până la publicul interesat de așa ceva este:

– din partea lui Traian Băsescu: vreau să reformez statul, vreau un parlament unicameral cu mai puțini parlamentari, vreau activitate politică / legislativă mai eficientă; vreau o educație mai performantă și îmi doresc o orientare de dreapta pentru România în acest moment al istoriei sale. cam asta a juns până la mine, din ce a declarat Traian Băsescu.

– din partea lui Mircea Geoană: vreau să dau românilor mai multe locuri de muncă, vreau să dezvolt zonele rurale, vreau stabilitate politică, pe care o garantez printr-o alianță electorală cu PNL, Crin Antonescu, Klaus Johannis și UDMR, vreau facilități fiscale pentru firme apăsate de criză, vreau impozite diferențiate, dar numai după ce trece criza.

în privința activității precedente, Băsescu a fost ministru al transporturilor, primar al Capitalei (unde l-a învins în alegeri pe același domn Geoană), președinte PDL și președinte al României în ultimii 5 ani. Geoană a fost ambasador în SUA, ministru de externe, președinte al PSD și președinte al Senatului de după ultimele alegeri parlamentare.

după ce ne-am informat în legătură cu aceste aspecte, mai mult sau mai puțin cuprinzător, dar cam pe-aici, mai avem de îndeplinit o singură sarcină, pentru a trece de primul pas: să interpretăm aceste informații și să decidem cine este pus într-o lumină favorabilă. aici intervine perdeaua de fum și de mizerii electorale lansate de cele două tabere. Băsescu îl acuză pe Geoană că este un om manipulat de marii patroni de trusturi de presă interesați să facă afaceri cu Statul într-o manieră privilegiată și de personaje dubioase din propriul partid: Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu, Adrian Năstase, Ilie Sârbu etc. în ultimele zile, este acuzat de o apropiere nepotrivită de Sorin Ovidiu Vântu.

Geoană și tabăra sa îl acuză pe Băsescu de lovirea unui copil la un miting din 2004, de vânzarea în profit personal a flotei României când era ministrul transporturilor, de asocierea cu personaje dubioase precum: Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Berceanu, EBA (propria fiică, ajunsă prin propriile forțe parlamentar european la 20 și ceva de ani) etc. poate sunt și alții mai răi, eu cam de ăștia am auzit. a, și am mai auzit niște acuze cum că Băsescu ar fi fost interesat ca Hayssam să poată fugi din România. Băsescu mai este acuzat că e scandalagiu și are înclinații spre tiranie.

după ce ne-am format aceste tablouri despre cele două personaje, ducem la bun sfârșit pasul I. ce urmează este de fapt esența pasului I: PRESUPUNEM CĂ TOATE ACUZELE PE CARE CEI DOI CANDIDAȚI ȘI LE LANSEAZĂ RECIPROC SUNT ADEVĂRATE, ÎI CONTEMPLĂM ÎN CEA MAI SUMBRĂ LUMINĂ ÎN CARE FIECARE ÎL POATE DESCRIE PE CELĂLALT ȘI NE GÂNDIM CARE MIC MONSTRU ESTE TOTUȘI PREFERABIL.

2. pasul al II-lea al ghidului pe înțelesul tuturor pentru votarea corectă pe 6 decembrie.

acest pas este foarte ușor. de altfel, am scăpat de chinuri, de-acum încolo totul este foarte simplu, pentru că avem în spate un exercițiu logic temeinic. prin urmare, după ce am desenat aceste tablouri înfricoșător de sumbre și ne-am dat seama că în această țară cu greu ne putem închipui că vreun politician urmărește interesul public fără vreo suspiciune că are la rândul său în spate grupuri de interese, suntem într-un impas. cu cine să votezi, frate, între ăștia doi?!

e timpul să luăm o monedă de 50 de bani (este mai mare și mai ușor de manevrat, dintre monedele românești) și să atribuim câte o față fiecarui candidat. să zicem stema domnului Băsescu și banul domnului Geoană. după ce am corelat fețele monedei cu candidații, aruncăm moneda în aer cu o mișcare scurtă a degetului mare, o prindem în palmă și răsturnăm cu una dintre fețe în sus, pe o suprafață plană.

legile logicii conduc implacabiil către una din două posibilități: fie banul, fie stema. conform legilor celebrului cârcotaș Murphy, fața rezultată în urma procedeului mai sus menționat va fi în 90% dintre cazuri alta decât cea la care, totuși, intuiția noastră ne îndemna să sperăm.

3. pasul al treilea al ghidului pe înțelesul tuturor pentru un vot corect la alegerile prezidențiale din 6 decembrie și dintotdeauna.

după acest efort consistent, urmează partea de final. începem cu o pauză binevenită. ne uităm la un film ușurel, cu multă acțiune și replici hazoase, după care adormim binedispuși. duminică dimineața, ne trezim cu mintea limpede și le adresăm o înjurătură scurtă, cu tentă sexuală, celor doi candidați, vinovați pentru situația de a avea de ales între ei doi și nu între alți doi mai buni.

ne închinăm și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte scurtul derapaj la adresa ”aproapilor” noștri. ne ducem la vot, semnăm în dreptul numelui nostru ȘI ATÂT, după care luăm ștampila, intrăm în cabina de vot și oftăm de câteva ori. e bine să tragem aer adânc în piept, înainte să oftăm, pentru ca astfel să inducem o bună oxigenare a creierului. după care strângem ștampila în pumn și săvârșim ceea ce voința noastră primară hotărâse cu multă vreme înaine ca noi să ne apucăm de aceste exerciții sofisticate:

ștampilăm fie un candidat, fie pe celălalt, fie pe amândoi cu câte 20 de bucăți, ca să se învețe  minte.

după care împăturim buletinul, îl aruncăm în urnă, ieșim în aer liber și ne cumpărăm urgent o băutură potrivită ocaziei, mulțumiți că am votat corect și ne-am făcut datoria de cetățeni.

dacă aveți nelămuriri în privința vreunui pas, vă rog recitiți încă o dată cu atenție tot ghidul. n-am nici un chef să răspund la nelămuririle altora, îmi ajung ale mele…

toată lumea, ”analiști” și postaci, cetățeni, oameni de la sate și orașe, va avea în următoarele ore o singură întrebare pe buze. cine a câștigat confruntarea? deja Antena 3 arăta un scor de 80% contra 20% în favoarea lui Geoană. hai să fim serioși! pe B1 e fix invers :D. (update: în momentul în care scriu, pe realitatea.net Băsescu are de vreo 3 ori mai multe voturi decât Geoană că ar fi câștigat disputa).

am văzut un Băsescu cu alt tonus decât în primul tur, actor excelent în anumite momente, hârșit de răceală și tușind cam de neam prost în microfon. dar un Băsescu pregătit pe subiectele convenite, un om care se vede că e bine informat și are răspunsuri. nu ne rămâne decât să-l întrebăm, ca Geoană (care pe asta a pedalat toată seara, și pe încă 2 chestii, vezi mai jos): de ce n-ai făcut mai multe în ultimii 5 ani, că uite – știi care sunt problemele. în rest, a fost un Băsescu care a avut inițiativa în majoritatea momentelor. și-a dominat adversarul la capitolul: replici directe. și a venit pregătit cu un glonț de argint: ce ai căutat, domnule Geoană, la Sorin Ovidiu Vântu ieri noapte? boing! ce nu mi-a plăcut la Băsescu: deși a fost clar că știe problemele, a arătat doar că e un președinte informat – că citește rapoarte, nu a avut răspuns la întrebarea: de ce nu ai făcut mai mult să se rezolve problemele respective?

am văzut și un Geoană cu un alt tonus decât cel din campania pentru Primăria Capitalei, când Băsescu a câștigat. un Geoană mai puțin inhibat, dar la fel de lipsit de talent în clinciuri. a fost prins în offside în câteva rânduri pe subiecte concrete: legi și hotărâri de guvern cu care nu era la curent. pe lângă gafa monumentală de a-l vizita pe Vântu, am mai observat un aer de superioritate și de siguranță de sine care s-ar putea să-l coste Duminică. Geoană a tot spus că el va ajunge la Cotroceni, că până de Crăciun avem guvern, că mandatul meu, că guvernul Johannis etc. a vorbit de multe ori din postura omului care se vede cu sacii în căruță. a câștigat prin tonul mai moderat și prin atacurile îndreptate spre o țintă mai concretă decât miturile lui Băsescu cu moguli: ați avut 5 ani, puteați să faceți mai mult. a pierdut prin stângăcii, prin discurs în limbaj de lemn despre cum vrea el ca în România să fie bine, prin documentarea mai slabă decât a lui Băsescu.

au fost câteva momente cheie:

1. faza cu vizita la Sorin Ovidiu Vântu, gafă impardonabilă din partea lui Geoană (atac sub centură din partea lui Băsescu, dar cine nu ar fi dat lovitura? după cum, să admitem, cine nu ar fi dat filmul de la Ploiești, dacă ar fi avut interes să influențeze voturile…?)

2. faza cu cadourile. Băsescu inspirat – coș de Crăciun și flori pentru doamne. Geoană super neinspirat: voi mânca ce e aici la Cotroceni + cadou carte despre bunele maniere pentru Băsescu (după părerea mea, glumă de liceu industrial).

3. faza ”surpriză” anunțată cu tam-tam înainte de dezbatere – Turcescu i-a pus să jure cu mâna pe Biblie – pe Geoană, că nu a promis favoruri ”mogulilor” după alegeri; pe Băsescu – că nu a lovit copilul la Ploiești. toată chestia cu juratul pe Biblie mi s-a părut de un gust îndoielnic și de un nivel bananier pentru presa care se plângea că avem o campanie murdară și nu axată pe teme economice și politice.

Robert Turcescu a fost ok ca moderatr. pe alocuri se putea mai ferm, Băsescu mai ales, dar și Geoană, a fost cam indisciplinat.

all in all, părerea mea este că Băsescu a fost mai prezent și mai abil, a lăsat impresia că a fost foarte bine pregătit. Geoană, relaxat prematur, cam stângaci și nedocumentat. deci îl declar câștigător pe Băsescu, ca impresie artistică. ceea ce nu înseamnă că din acest motiv ar trebui votat. concluzie despre nivelul intelectual și de conținut al dezbaterii: îngrijorător de scăzut.

închei cu un îndemn electoral: mergeți la vot și votați cu cine vă taie capul!

Băsescu a desemnat un premier să alcătuiască guvernul, PNL și PSD zic că-l trântesc, UDMR o cam scaldă, PDL îl susține. știți povestea.

ce mă întreb eu este: oare acest domn Croitoru nu are nici un cuvânt de spus? până acum, pare doar o piesă pe tabla de șah. mutările le fac alții, cei vechi, cei de care toată lumea s-a cam săturat.

mi-ar plăcea ca în zilele următoare Croitoru să devină o surpriză pe scena politică. să înțelegem deodată că ar putea fi un premier formidabil. adică să facă o mișcare surprinzătoare prin care să convingă paramentul să-i treacă Guvernul. mi-ar plăcea să apară un om întreg la minte care să aducă un suflu nou.

să-i năucească pe toți.

în știrile de astăzi Croitoru a fost o umbră. mă întreb dacă așa va rămâne sau va face să-i fie auzită vocea…

a căzut guvernul Boc. întrebarea este: cât îl afectează asta pe Băsescu?

declarația președintelui: ”Partidele greșesc profund angajându-se într-o bătălie care are ca prioritate interesele de partid.” cred că CTP avea de data asta dreptate: Băsescu a găsit din nou, primul, acel filon neexploatat de contracandidați – el e de partea poporului, tot restul clasei politice se poartă mai mult sau mai puțin iresponsabil.

diverși analiști se plâng că prezidențiabilii nu vin cu programe concrete în campaniile electorale, nu vorbesc despre ce măsuri vor lua. adevărul e că foarte puțini ar asculta și ar înțelege un astfel de discurs în acest moment în România. deci Băsescu a pus din nou mâna pe o temă de discurs la modă – cine nu e scârbit de prestația tuturor oamenilor politici?

inclusiv de a lui…

… și eu scriu despre călătoria în Israel. pe lângă că mă ocup cu montarea interviului cu AG Weinberger și publicarea lui pe B-Cafe, mai fac dreg una alta din trebile cu care ne ocupăm la Youngminds, mai scriu și prelucrez fotografii de prin locuri prin care tare bine mi-a părut să ajung… pe lângă toate astea, zic, mai aud câte ceva.

îmi trec vag pe la urechi zvonuri că stă să crape guvernul. pe la 9 dimineața ai guvern, pe la 11 coaliția e ca și deșirată, pe 12 Băsescu e salvatorul națiunii, pe la 2 Geoană e la fel de… ambiguu, pe la 5 Udrea, pe la 7 Vanghelie, pe la 8 Berceanu, pe la 9 încă avem guvern și o scrisoare deschisă către premierul său, dar așteptați surprizele pe care ni le rezervă ziua de mâine, pentru că nici nu știți ce pierdeți.

nu prea am nimerit bine momentele cheie din cursul evenimentelor, așa-i? pentru că nu există momente cheie. e o ciorbă lungă, din care și spectatorii și actorii cred că gustă de-acum cu aceeași scârbă, doar că unii pe bani mai mulți decât alții, sau mai degrabă unii pe banii celorlaltora. guess who is who…

concluzia nu este că mai bine să nu te intereseze. se cuvine să te intereseze tot ce-ți poate afecta viața, fericirea, libertatea. dar în dozele potrivite. românii cred prea multă în ce se spune la televizor. politica nu se face doar acolo. politică fac și eu, când caut oameni demni să-și spună poveștile care să-i motiveze și să-i încurajeze pe alți oameni că nu au rămas singuri într-o țară de nebuni.

politică e să-ți faci treaba bine la locul tău de muncă, oricât de prost ai fi plătit, și să poți zâmbi pe banii aceia de mizerie. politică e să ai puterea să cedezi locul în autobuz când politicenii oficiali nu și-ar ceda unii altora nici locul de veci. Băsescu, Boc, Geoană, Udrea și compania sunt niște preșcolari la politică – adevărata politică o fac oamenii sănătoși la cap într-o țară bolnavă.

să scriu despre călătoria în Israel și mai zăbovesc la pozele făcute acolo, și să le împărtășesc și cu alții, să vorbesc despre ceva ce cred că merită făcut și te dezvoltă și te duce mai aproape de ce ar fi bine să fii – asta e politică. baba arde cu vâlvătăi, țara muncește pe tăcute, discret, fără să apară la breaking news.

vă amintiți bancul cu badea Gheorghe? badea Gheorghe era la cosit și deodată trece pe deasura lui un mic avion în flăcări, lăsând în urmă trâmbe de fum, după care se înfige într-o căpiță, câteva sute de metri mai încolo. comentariul lui badea Gheorghe: țară de kkt, atentate de kkt!

ei, și-acum citiți ultimele ”bombe” din scandalul Ridzi-gate. o să aflați că nu de incompetență e vorba, ci de corupție și rețea infracțională organizată în sânul Ministerului Tineretului și Sporturilor. Tolo și echipa lui susțin că Ridzi a promovat zeci sau sute de colegi de partid în posturi cheie din Minister pentru a deturna fonduri precum cele cheltuite pentru 2 Mai.

”Săptămîna trecută, Ridzi a demisionat din mai multe motive. Sondajele de opinie arătau că PD-L şi Traian Băsescu scad din cauza acestui dosar, şocant pentru opinia publică.

Apoi, au venit informaţii potrivit cărora nu e vorba doar de risipă, ci şi de ceva mai grav: organizarea deturnării banului public de către o reţea alcătuită din oameni din fruntea tinerilor PD-L.”

devenise un loc comun pentru comentatorii politici și pentru omul de rând vorba lui Brucan: peste 20 de ani vom putea vorbi de democrație în România. țin minte că Săndoiu ne spunea în liceu că Brucan s-a grăbit, sau a vrut să fie politicos. poporului ales i-au fost necesari 40 de ani de plimbat prin pustie pentru ca în Țara Făgăduinței să nu intre nici unul dintre cei născuți în robie.

nu știu câți ani îi vor fi necesari României să devină în sfârșit o democrație funcțională. nici nu știu dacă România vrea să devină. sunt în finalul pasajului citat de pe blogul lui Tolontan niște cuvinte foarte dureroase: organizarea deturnării banului public de către o rețea alcătuită din oameni din fruntea tinerilor PD-L.

așadar, lupii tineri au ieșit și ei după pradă. eu tot trâmbițez pe unde pot să nu ne mai plângem, să facem ceva – cei care credem că România ar trebui și ar putea să arate și altfel. dar, la naiba, e foarte descurajant să vezi că oameni de vârsta ta, unii cărora chiar le-ai da șansa să vină să-ți strângă mâna și să-ți spună: votează-mă, de data asta va fi altfel!, tineri – dacă mă-nțelegi! sunt deja supți de vestitul ”sistem ticăloșit”. sistem a cărui bombardare publică i-a adus lui Băsescu victoria în alegeri…

ene

a propos de Băse, nu mă pot abține să nu vă trimit la site-ul avocatului său din cazul Flota, la serviciile căruia apelează acum doamna Ridzi. este un site delicios, ceva deosebit…

bună dimineața! schimbarea asta de oră m-a cam dat peste cap. și a venit și primăvara, oficial. bagă astenie, organismule!

gm

New York Times anunță demisia directorului general de la General Motors. demisia asta a pus pe picior greșit administrația guvernamentală, pentru că n-au avut habar de ea până când n-a anunțat-o Wagoner – așa îl cheamă pe tip… asta în condițiile în care guvernul vrea să controleze industria auto la sânge. de exemplu, îi impune companiei Chrysler să ajungă la un parteneriat cu Fiat pentru a-i mai împrumuta 6 miliarde $.

primăvara zâmbește peste noi, dar Băse are parte numai de scandaluri. asta înseamnă să fii într-o funcție importantă – să te sacrifici pentru țara ta. Puiu Popoviciu e anchetat pentru niște afaceri a căror legalitate a fost pusă la îndoială de procurori. nici nu știu exact pentru ce, niște chestiuni legate de Băneasa Rezidențial, unde are și Ioana Băsescu o locuință. (citiți în EVZ un articol mai vechi despre afacerile lui Popoviciu).

gabriel_popoviciu

a avut președintele legături cu Puiu Popoviciu sau nu? niște polițiști de la DGA și DGIPI așa îi spuneau ofițerului de poliție judiciară Ion Motoc, care ancheta dosarul Băneasa Investments. noi, ca întotdeauna, nu știm cum stau lucrurile. dar îl vedem pe Băsescu nu doar negând că ar fi avut legături cu Popoviciu, dar și luându-i apărarea:

„Unde-i crima lui Popoviciu? Că a făcut o investiţie de câteva miliarde în Bucureşti? Este o crimă? Se pare că asta e abordarea publică şi cred că e foarte greşită. Problema, dacă există, înţeleg că este în zona legalităţii transferului terenului. Dar de aici până la a blama o investiţie de asemenea dimensiuni este o eroare“.

e asta influențare a Justiției într-o anchetă aflată în curs sau nu? ce mi se pare cel mai interesant sunt comentariile la articolul din Cotidianul. mă așteptam să găsesc injurii la adresa președintelui și a lui Popoviciu, care ne fură țara, își bat joc de noi, învârt miliarde etc. de obicei așa reacționau, pe vremea mea, românii. nu conta dacă articolul e bine documentat sau nu, toți erau convinși că liderii fură. în cazul de față, comentatorii îi sar în cap autoarei articolului, că e vândută lui SOV, că nu mai există imparțialitatea în presa română etc. poate nu e cel mai imparțial articol, dar am impresia că și legiunile de ultrași de la PDL intră în acțiune pe net când e nevoie…

am citit cu speranță articolul ăsta din Gândul. a fost Târgul Național de Imobiliare. atmosferă descrisă foarte bine în articol. cât privește prețurile (că aici erau speranțele mele), deocamdată nu și-au frânt spinarea. garsonieră: 20.000 de euro. hai s-o luăm, dar vezi că e la Costinești și are 15 mp. reducerile mari sunt la casele mari, spun autorii articolului. din păcate, au dreptate. mai așteptăm…

fantomatica criză faci pași concreți spre Europa. guvernul spaniol a fost nevoit să intervină pentru a salva o bancă de la faliment. una mica, dar de intervenit a intervenit. cu 12 milioane de dolari? cred că îi puteau lua și de la un investitor privat…

în fine, dacă vă simțiți rău în perioada asta, mergeți azi-mâine la doctor. medicii de familie au decis să închidă cabinetele de la 1 aprilie, pentru că au decis să nu semneze contractul cadru pentru 2009.

”Societatea Naţională de Medicina Familiei (SNMF) şi Patronatul Naţional de Medicina Familiei (PNMF) arată, într-un comunicat de duminică, că nu au avut loc niciun fel de consultări prealabile între reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, SNMF şi PNMF cu privire la Contractul cadru şi, respectiv, la normele de aplicare ale acestuia pentru anul 2009.”

cum era reclama aia. ”hai, că se poate!” hai, că se poate și mai rău, nu?


New York Times ține încă pe prima pagină dezbaterea despre bonusurile AIG. Astăzi, Edward Liddy, chief executive la AIG, va apărea în fața Congresului să explice cum stă treaba.

”The company paid the bonuses, including more than $1 million each to 73 people, to almost all of the employees in the financial products unit responsible for creating the exotic derivatives that caused A.I.G.’s near collapse and started the government rescue to avoid a global financial crisis” spun cei de la New York Times.

base

pe hotnews.ro primim rezumatul interviului pe care președintele Băsescu l-a acordat aseară, într-un studio amenajat la Cotroceni, jurnaliștilor Emil Hurezeanu și Adrian Ursu. interviul a fost transmis de realitatea tv. fragmente video din interviu găsiți aici.

Gândul are un material bogat despre schimbarea codului penal. pe cine avantajează această schimbare și ce spun cei anchetați, în acest articol. pe mine nu mă duce capul să înțeleg care e strategia generală, de bun simț, a luptei împotriva corupției în România. ”aveți corupție ăn România?”, ”avem.”, ”și cum scăpați de ea?”, ”păi, deocamdată, ne-am gândit să reducem pedepsele pentru fapte de corupție…”

pe jurnalul.ro/editia_online, procesul de actualizare al articolelor este în curs. spor la treabă!

Dinu Patriciu declară pentru Evenimentul Zilei că nu va mai putea fi oprită, în următoarea perioadă, căderea prețurilor apartamentelor. iar eu sunt prins de ieftinirea asta, ca întotdeauna, fără bani!

premierul Boc și-a informat miniștrii despre suma pe care urmează să o luăm de la FMI și UE. e vorba de 19 miliarde de euro cu totul, 12 de la FMI și 7 de la BERD. aflăm pe mediafax.ro.

Cotidianul vorbește de îngrijorarea Agenției de Monitorizare a Presei cu privire la proiectul noului Cod Civil. în lumina unei prevederi a acestuia, emisiunilor de tip pamflet politic li s-ar putea interzice să imite persoanele publice.

în Prosport, Dumitru Dragomir declară că ca FC Timișoara are mari șanse să-și primească puncetele înapoi. păi, le merită… Emeghara, care e rupt de nu mai știu când, spera să revină la începutul lui martie la antrenamente. s-ar putea să nu mai revină deloc!

se apropie meciul cu sârbii.

hai România! hai pui mic!

vineri 13 a fost cu mare ghinion. am răcit ca un birjar în ploaie și am stat în casă toată ziua. lumea asta parcă s-a oprit pe loc. se-ntâmplă ceva într-o ceață, abia mai văd dincolo de aburii de coldrex…

despre tipul ăsta la sfârșit. mi-a plăcut așa de tare povestea lui că am furat imaginea asta de pe situl new york times cu ctrl+prntscrn. sper să nu se supere pe mine tipii.

ed

cică avem nevoie de bani, ne-o spune chiar Isărescu. așa, cu caracter preventiv. un user care comentează pe hotnews spune NUUUUUUU împrumutului extern și adaugă un link la acest film, despre sistemul monetar. cine face banii, cine îi controlează? începutul e cam plictisitor, am sărit pe la minutul 5. are două ore, cred că o să-l văd dimineață.

tot despre economie, într-una din formele ei cele mai vechi, e vorba în acest articol despre traseul posibil al unei bancnote de 50 de euro și a uneia de 100 de lei, în Germania, respectiv România, odată ajunse la bordel. nu înțeleg dacă viața de prostituată e neapărat mai bună în Germania decât la noi. se vorbește de femei care aleg să facă asta, nu sunt obligate. sau sunt? cred că fetele care își vând trupul pe bani sunt oriunde și oricând demne de cea mai profundă compătimire. se discută din nou despre legalizarea prostituției. fetele de la noi par să nu-și dorească asta, pentru că vor avea bani de dat la stat. acum se practică la negru…

Elena Băsescu continuă să facă valuri. colega ei de partid, Monica Iacob Ridzi, îi susține canditatura. și vorbește în numele tineretului PDL-ist. cică agenția Associated Press a numit-o ”păpușa Barbie” pe fiica președintelui. eu mă gândesc așa: de ce se face atâta tam-tam – să facă domne un sondaj de opinie și să vadă ce crede populația despre candidatura Elenei. două întrebări trebuie să aibă: ”o votație pe Elena dacă candidează” și dacă răspunsul e ”nu”, a doua: ”dar PDL-ul îl mai votați în această situație?”

președinția în România este ieftină. mi se par relativ mici cifrele prezentate pentru achizițiile de anul acesta pentru palatul Cotroceni. lopeți – 108 euro. cam cât e o lopată? în sfârșit se pare că reușesc să reconstruiască biserica din curtea Palatului. auzeam că era foarte frumoasă. pe 15 August vor să o inaugureze. o pâine de mâncat și pe plan electoral, dar un lucru bun făcut.

ei, dar cine credeți că revine în forță… pe scenă… tot din evenimentul zilei aflăm. domnul Michael Jackson. va concerta la Londra, cererea de bilete este imensă. am avut răbdare să mă uit la filmuleț. omul a inventat un stil de dans, să-i dăm lui Michael ce-i al lui Michael. și probabil că nu există tânăr între 20 și 40 de ani sau mai mult care să nu recunoască din prima o melodie. poate nu titlul și casa de discuri, dar că e Michael va știi.

ohooo! dar ce avem aici. mult suc de stors, multă cerneală digitală de inundat monitoarele cu ea. Cotidianul vorbește de ceva ce ne-a tot trecut pe la urechi în ultimii ani – brandingul de țară. după mai multe tentative nereușite și costisitoare de a urni ceva în direcția asta, Elena Udrea aduce problema pe masa de lucru. citeam acum ceva timp în cartea lui Wally Ollins (On Brand) despre cazul de succes al Spaniei. ei bine, e de succes pentru că se discută altfel. noi ne-am bazat pe un nenorocit de pliant într-un etern și fascinant limbaj de esență tare, apoi pe un slogan exotic – ”mereu surprinzătoare”, care în engleză spunea deja altceva – ”simply surprising”. încă o diferență – noi vrem să exploatăm mitul lui Dracula, spaniolii se chinuie să facă cunoscute lumii realizării lor din ultimii 25 de ani. abordarea ”destinație turistică valoroasă pentru istoria ei” nu ajunge. trebuie să mai vorbim despre asta, pentru că nu se poate să ne intereseze mai mult în vremuri de criză (și nu vorbesc de criza financiară recentă) decât propria noastră identitate.

președintele Ungariei vrea să vină în România și să vorbească la Târgu Mureș despre autonomie teritorială? asta să înțeleg din știrea asta scrisă pe genunchi și haotică?

o bucățică din istoria Americii prezentată foarte frumos. tipul ăsta este expert în recuperarea casetelor din mașinile de dictat. ăștia din America aveau mașini de dictat acum câțiva zeci de ani. mi se pare fascinant cum tipul a rămas ancorat într-o tehnologie depășită. lui îi plăceau discurile și a trebuit să se adapteze la casete. pasul următor – cd-urile – i s-a părut deja prea mult. există oare o limită tehnologică la care ne blocăm? sau o vârstă la care ne blocăm tehnologic? mi-a adus aminte de ceasornicarii noștri și aerul vechi al dughenelor de ceasornicărie…

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva