You are currently browsing the tag archive for the ‘campanie electorala’ tag.

Thomas Kuhn vorbește despre știința normală ca despre acea perioadă din istoria unei științe, în care cercetătorii lucrează într-o paradigmă îndeobște acceptată și încearcă să armonizeze rezultatele observațiilor / cercetărilor lor cu teoria (paradigma) admisă de majoritatea membrilor comunității științifice.

în momentul în care observațiile empirice par să contrazică flagrant ceea ce zice teoria (ex. observațiile lui Galilei nu erau coerente cu ipoteza imobilității Pământului), survine în istoria respectivei științe o criză. dacă observațiile nu mai pot fi armonizate cu teoria, în cele din urmă cercetătorii vor schimba paradigma. vor revizui, adică, unele adevăruri de ordin foarte general, care stau la baza întregii științe. vor reconsidera cadrul teoretic. vezi Einstein, care a schimbat modul în care oamenii înțelegeau fizica până la el.

nu vreau să țin o lecție de filosofia științei, nu sunt nici pe departe calificat. vreau doar să fac o analogie între perioadele tipice de știință normală, care survin după revoluțiile științifice, și perioada istorică care a survenit Revoluției din ’89 la noi. nu știu cum s-a făcut, dar perioada asta de după Revoluție a fost una de criză normală.

nu e nevoie să încep eu să înșir bubele românești și bolile cronice ale societății. se ocupă de asta puținii jurnaliști rămași cu preocuparea de a fi câine de pază, nu de a susține sau dărâma câte un candidat sau partid în campanii. bubele sunt multe, bolile sunt sufocante, exasperante, par fără leac. suntem săraci, corupți, rasiști, limitați, necivilizați, nervoși, neinformați, violenți, nemulțumiți, depresivi și alte chestii nașpa.

cred că știu de ce. pentru că Revoluția din 1989 nu a însemnat și schimbare de paradigmă. am răsturnat un om și am rămas în inerția unui sistem. căruia i-am dat alt nume, alte haine, dar care a perpetuat aceleași obiceiuri. revoluția noastră a fost incompletă, aproape că-mi vine să zic că a eșuat, în momentele mai negre. durează crâncen de mult să ne așezăm într-o paradigmă normală – social, cultural, politic. durează al naibii d emult să apară primii politicieni despre care să simți că au în cap un program prin care să reformeze un sistem, nu să servească niște interese.

ca de obicei, întrebarea mea e: bun, am înțeles toate astea! acum ce facem? mergem la vot? are vreo importanță, simțim că schimbăm ceva? ne mai uităm la TV la certurile lor interminabile, la politica asta jegoasă, suburbană?

ne uităm, înghițim în sec, mergem și-i ștampilăm… n-avem ce face. încă o dată, cred că traiul social decent, liber, nu este pentru noi, cei de 30 de ani. îl putem pregăti, dacă ne încăpățânăm să nu ni se facă lehamite, copiilor noștri, peste alte 20 de primăveri.

campanie veselă vă doresc!

cineva a nimerit aici pe blog, ieri, căutând ”Anca Boagiu porno”. așa îmi spune WordPress. am stat și m-am scărpinat în creștet, m-am gândit, m-am sucit, am verificat – nu am scris eu aceste trei cuvinte în același articol. despre Anca Boagiu este ceva-ceva, pentru că la un moment dat pomeneam într-o revistă a presei despre cineva care era cumnata doamnei Boagiu și era implicată într-o chestie cu Transelectrica. aici am scris.

numai că Anca Boagiu este doar un nume dintre sute, iar cine a căutat ”Anca Boagiu porno” putea să fi tastat ”numele oricărui alt politician porno” pe Google, mai ales dacă politicianul mai și candidează la Europarlamentare. pentru că mă uit pe străzi și îmi mai scapă câte un ochi prin ziare și văd o campanie electorală jalnică.

mesajul european adresat de candidați cetățenilor e undeva la nivelul ”Frate, votează-mă pă mine!” PDL și-a găsit cel mai meseriaș slogan, o inovație absolută, un mesaj proaspăt și inedit, care nu s-a mai auzit pe culoarele politicii, nu doar din România, ci de pretutindeni: ”La bine și la greu!” mooooaamă! și l-a pus pe Stolojan să ne arate prin ziare cum ține el în căușul mâinilor pământ românesc, promițând să aducă bani europeni. fix față de agricultor are Stolo.

desigur, nici cu alte partide nu mi-e rușine. la PSD Vanghelie îl ”recomandă” pe Adrian Severin și Adrian Severin zâmbește foarte fericit pe afiș, de bucurie că l-a recomandat Vanghelie pentru Europa. iar bannerele lor se lăfăie pe trecerile de pietoni, purtând întipărit sloganul la fel de inovator și de european: ”Importanți sunteți voi!” atât de importanți încât nu avem pe unde să traversăm din cauza voastră – vezi la Petreanu.

în fine, Alex Belenyi trimite azi pe mess ceea ce susține că este primul mass din viața lui – un link la pagina acestui candidat la Euro. Alexandru Nazare. dar să-l lăsăm mai bine să se prezinte singur:

”Prietenii imi spun Nazare, Alexandru Nazare. Nascut la 25 iunie 1980, in Onesti, ai putea sa crezi ca sunt inca un rac ce populeaza planeta. Ei bine, asa gandeai inainte sa ma cunosti… Zodiacul aztec ma plaseaza sub semnul „Cutitului”, o persoana foarte hotarata in tot ce intreprinde, cu o vointa puternica – asta spun astrele, nu eu.”

aham, e rost de carnea proaspătă, se înveselește peisajul. vreți să vă mai distrați nițel? mai poftiți un paragraf:

”Eram intr-o excursie cu clasa – asta se intampla prin liceu. Era seara tarziu, ne simteam atat de bine incat colegii mei s-au gandit sa-mi faca o bucurie si mai mare. stiindu-ma drept o fire independenta, doritoare de a-si lua zborul din cuibul parintesc, s-au gandit ca e momentul sa-mi dea un mic impuls, astfel ca m-am trezit azvarlit de la etaj, peste balconul hotelului in care eram cazati. Din fericire pentru mine, experimentul nu a avut consecinte grave imediate, insa, efectele secundare le resimt si astazi cand trebuie sa iau avionul Bucuresti-Bruxelles si invers…

Ca reprezentant al romanilor in Parlamentul European imi propun sa promovez interesele cetatenilor, demonstrand taria de caracter a romanului de rand si sa schimb in bine perceptia europeana asupra tarii noastre.”

Bravo Săndele! așa să faci!

deci stau și mă gândesc – că așa sunt eu, gândesc mult – așa ușoară să fie politica, așa ușoare campaniile electorale? trântești într-un ad sau pe un banner prima chestie mobilizatoare care îți trece prin cap, scrii despre tine o compunere de clasa a IV-a cu titlul ”Cum m-au aruncat pe mine colegii în cap de la etaj” și te pregătești de alegeri. păi – numai pornetul mai e așa ușor! nu cumva candidează și piticul porno pe undeva?

(exagerez? nu sunt toți așa? generalizez nepermis la o întreagă clasă politică? foarte bine! că și ei generalizează aiurea când se încurcă unii pe alții prin parlament și urmăresc orice interes general, numai pe al meu nu. voteaz-o tu pe EBa! – înjurătură din popor.)

cresc tot felul de indici. pe Wall Street lumea s-a trezit astăzi cu ceva culoare în obraji, cu ceva încredere în viitor. japonezii şi hong-kong-ezii impasibili au făcut o tumbă de bucurie la ei în baie, pentru că în public trebuie să fie serioşi, să manifeste o atitudine serioasă şi implicată.

le_floor_de_wall_street

măcar bine că cresc indicii, pentru că pe plaiurile mioritice oamenii au început să stea cu frica în sân că se va prăbuşi totul. dacă vin banii de la FMI, vom da o bună parte pe ajutoare de şomaj. FMI se aşteaptă să crească numărul şomerilor cu 200-300.000 în 2009. dar ce ştie FMI-ul ce e-n sufletul românului!?! mai grav e că şomerii vor proveni în principal din sectorul privat, iar statul îşi va ţine aproape pleiada de funcţionari care se trezesc în fiecare dimineaţă cu un singur gând – „ce să mai fac să ajut şi azi cât mai mulţi cetăţeni?”

nu vă faceţi griji că ne va fi greu de criză, cu şomaj şi tot tacâmul – măcar ne vom distra pe cinste. doar se apropie campania electorală. cei de la Cotidianul susţin că Băsescu şi Geoană şi-au împărţit între 4 ochi (doi de marinar) controlul Radioului şi Televiziuni publice. păcat că audienţa nu mai e ce era odată pentru TVR şi Radio România. lasă că sunt bune pentru mediul rural…

ei, ce intuiţie de analist mai am şi eu – poftiţi de zâmbiţi în barbă: Băsescu nu s-a hotărât încă dacă să candideze sau nu. bine că mezina Elena e mai hotărâtă, nimic nu poate sta în calea candidaturii sale. ba chiar se ridică ajutoare din pământ, din piatră seacă (America). fiul lui Silviu Prigoană vine să-i dea o mână de ajutor. titlul din Gândul este f. hilarious: „Prigoană îşi donează fiul„.

până la urmă, şi în America lucrurile mai rămân în coadă de peşte. Probabil de asta şi vine Honorius Prigoană înapoi, pentru că s-a săturat de bulibăşeala din State. bonusurile de la AIG au ieşit din ţară. cam jumătate din ele s-au plătit către persoane aflate în afară Statelor Unite şi le vine foarte greu să-i urmărească pe cei care le-au primit. în ce priveşte taxarea forţată a celor care au rămas în State, se renunţă şi la ideea asta, pentru că lucrurile nu se pot mişca, birocratic, pe cât de repede şi-ar dori congresmenii. tot cu vorba bună s-a reuşit câte ceva – Andrew Cuomo, attorney general, i-a convins pe mai mulţi manageri de top să dea banii înapoi, cel puţin pentru moment. a reuşit să strângă vreo 50 de milioane, pentru moment. economia e salvată!

când mă uit la dată nu-mi vine să cred. parcă acum două săptămâni abia ieșeam bine, sănătos, din petrecerile de Anul Nou și începeam să mă gândesc la cum va arăta 2009. e jumătatea lui Martie și eu am încă bani de încasat din octombrie-noiembrie. viitorul sună bine.

New York Times vine cu un update la articolul despre bonusurile pe care urmează să le ia mahării de la A.I.G. administrația e supărată pe tipii care au stipulat în contracte că primesc bonus de x $ dacă vând polițe în valoare de y $. dacă omul este o persoană foarte influentă sau se află de fapt în vârful unei piramide de consultanți (e manager, de!), desigur că își atinge targeturile și umflă potul. nu mi-a sărim în ochi până acum cum procedează nytimes când are un articol mai extins și mai documentat. nu dai scroll până amețești, ci ai opțiunea next page. avea dreptate Gică când îmi spunea într-o discuție la bere că în România toate site-urile se fac pe principiul scroll down, pentru că altceva nu prinde. încă, mă încăpățânez eu să sper.

în Ziarul Financiar citim acest interviu cu Radu Ghețea, președintele CEC Bank. mie figura omului îmi inspiră încredere. nu că aș fi vreun client al CEC-ului.

In lunile decembrie, ianuarie si februarie, care nu sunt cele mai faste luni ale unui an din acest punct de vedere, noi am reusit sa crestem soldul creditelor pentru companii cu 20%, o performanta foarte buna.

spune Radu Ghețea. se pare că CEC-ul e un partener foarte activ în zona accesării de fonduri structurale. pe de altă parte, formatul interviului este o bună ilustrare a diferenței de format între ediția online a nytimes și ediția ZF. scroll, my friends.

aici e vorba despre propunerea de reducere, în Codul Penal, a pedepselor pentru abuz în serviciu. proporțional, s-ar reduce și perioada de prescriere a faptelor. asta înseamnă că DNA trebuie să se miște mai repede ca să dovedească vinovăția, ceea ce DNA-iștilor nu le convine. se pare că în cazul lui Mazăre 7 ani nu sunt de ajuns să dovedească că a prejudiciat Statul cu niște amărâți de 114.000 de euro. m-au iritat la articolul ăsta formulările precum

au declarat pentru hotnews.ro specialiști în drept

au explicat pentru HotNews.ro surse judiciare

potrivit surselor citate

nu ați citat nici o sursă, dragii mei. ați pomenit de niște specialiști. și prietenul meu geo care lucrează de 3 ani la NNDKP e specialist în Drept. cu el ați vorbit?

cazul Mihaelei Rădulescu cu paparazzi de la Libertatea încă face vâlvă. vedete de diferite sexe și orientări ideologice (de la Andreea Marin la Tudor Chirilă) sunt puse să-și dea cu părerea despre cât de departe poate intra un paparazzi în viața personală. cam cât de departe îl lași, spun cele mai multe voci. asta nu prea pare să fie în avantajul Mihaelei Rădulescu, care a ridicat orașul în picioare cu viața ei personală. pe care i-o dorim cu toții cât mai ferită de necazuri, desigur.

ceea ce nu se poate spune despre viața multora dintre români, pe care criza i-a adus la depresie. mulți oameni își pierd slujbele sub cuvânt că nu mai sunt bani de salarii, sau nu primesc măriri din același motiv invocat: criză. eu le plâng și lor de milă, și patronilor. simt pe pielea mea că lucrurile s-au blocat, după ce anul trecut luaseră oarecare avânt. nu cred că vreun patron concediază de drag, pentru că e în avantajul lui să producă. dar dacă producția lui nu-i mai cere forța de muncă de acum un an, e probabil să se gândească să reducă din cheltuieli. crudul adevăr: capitalismul (pe care nici nu l-am învățat cum trebuie încă) nu e poezie. e economie.

aud că Patriciu întrevede copierea fenomenului Obama în România. pentru alegerile de anul ăsta? :O dacă asta ne așteaptă în campania electorală, un tânăr care să urle trei-patru luni de zile: ”da, putem!”, nu va fi decât o copie tipic neaoșă – în grabă și la rezoluție slabă. Obama are cel puțin doi ani de pregătiri în spate, înainte de a ajunge președinte. mă gândesc la cât de proști îi credeam cu toții pe americani în liceu și râd în sinea mea. acum cred că nu aș înțelege ce a presupus campania lui Obama, ca logistică și planificare pe termen lung, efort de marketing și strategie politică, nici dacă mi s-ar explica mură în gură într-un documentar.

în Italia, cu Cristi Chivu titular și scos la pauză, Inter bate Fiorentina cu 2 la 0. Zlatan Ibrahimovici parcă nu e în stare să dea un gol normal. al doilea cel puțin te lasă fără aer – șut din lovitură liberă de la 32 de metri, mingea se învârte de vreo 5-6 ori în aer și lovește violent sub transversală.

Dinamo se împiedică cu Otopeniul acasă și urmăritorii încep să-și sticlească ochii. declacarația lui Borcea:

Două luni nu mai primesc niciun ban. La asemenea nesimţire trebuie luate măsuri! Nu am vorbit cu jucătorii. Vă daţi seama că dacă aş merge acum în vestiar aş sparge tot pe acolo…

ok, man, calmează-te. v-am pupat, că e târziu. o săptămână bună tuturor!



B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva