You are currently browsing the tag archive for the ‘educatie’ tag.

în Ziua de Cluj apare această știre. pe scurt, e vorba de niște băieți care filmează, dintr-o mașină, ce se petrece în mașina din fața lor. o tânără (nu știu cum au verificat cei de la Ziua de Cluj că e clujeancă, probabil numărul mașinii li s-a părut un indiciu suficient) iese pe geamul mașinii și se dă puțin în spectacol. e doar în sutien, iar la un moment dat își dezgolește sânii cu totul.

nu știu exact de ce, dar asta mi-a amintit de școală. să presupunem că tânăra este o elevă de liceu – de altfel, ar fi cam vârsta obișnuită pentru astfel de… expuneri. să zicem că are cam 17-18ani. vă puteți imagina ce e în capul ei? aveți idee în ce lume trăiește?

nu știu eu să pomenesc toate numele care reprezintă pentru ea repere. pot doar să-mi închipui că în mintiulica ei se învârt niște aspirații confuze către faimă, bani, dragoste pasională cu tot felul de tipi simpatici, bogați și generoși, dar ce zic eu: sensibili și romantici!, telefoane și mașini de lux, dansuri lascive și șampanie scumpă, fără muncă, fără obligații, fără cenzura tâmpită a părinților și a profilor.

așa așa, aici am vrut să ajung. la cenzura părinților și a profilor. să-i luăm pe rând.

părinții sunt ăia care au avut și ai același gen de aspirații acum 20 de ani. s-au îndrăgostit, s-au luat, și-au dat seama că au nevoie de o casă unde să locuiască împreună. s-au îndatorat, s-au spart niște baloane de săpun, niște vise, a venit munca peste ei. de unde visau concedii la mare în străinătate, s-au trezit la Nisipurile de Aur cu Loganul luat în Leasing șutit de hoții bulgari. de unde mama își promitea să se aranjeze săptămânal la un salon de cosmetică, a ajuns să o coafeze o prietenă, acasă. și nu iese blondul ăla… la tata a fost mai simplu – fotbal la TV și grătar în loc de scuba-diving sau tenis. ce-au învățat din toate astea? că banii se fac greu, că trebuie să ai școală ca să nu muncești cu cârca, că nu tot ce zboară se mănâncă.

profii sunt ăia care au simțit, la un moment dat în viața lor, că înțeleg niște lucruri și ar putea să le împărtășească și altora. pentru unii sentimentul ăsta generos s-a transformat în meserie; unde a suflat Duhul Sfânt, s-a făcut vocație și oamenii ăștia au devenit lumini pentru minți tinere și răzvrătite. și le-au dat direcție. pentru alții sentimentul ăsta a fost îngropat rapid sub mizeriile zilnice: ce pun pe masă, de unde bani de motorină, ce mă fac că se mai naște unul, mama e bolnavă și operația e scumpă, pe 15 trebuie plătită RATA la BANCĂ! ăștia mici sunt niște bătuți în cap și oricum li se rupe de școală, azi cred că le dau drumu’ mai devreme că vine văr-miu să-mi aducă niște vin pentru botez.

cum se uită părinții și profesorii la fiica și eleva lor care scoate țâțele ei tinere și excitate pe geamul mașinii? mai înțeleg ei cum o stârnesc pe aia mică un sclipici, un prieten cu mașină, o geantă de ștrasuri, o sută de lei…? habar n-au ei ce discută ea pe mess cu prietenele. habar n-au că profilurile de hi5 și de facebook sunt pline cu poze sexi, făcute cu telefonul la oglindă. habar n-au că în ora de mate fata se gândește dacă să o facă cu ăla de-a 12-a sau să mai aștepte până la 18 ani, că așa a auzit ea de la o prietenă că e mai bine.

dar ce fac, Doamne iartă-mă? vorbesc cumva despre conflictul între generații? despre cum munca și problemele ”celor mari” îi fac intoleranți și aspri față de derapajele mai mult sau mai puțin firești ale adolescenței?

da, cred că asta fac. cred că am descoperit acest adevăr deja știut: educația e o problemă delicată în epoca asta a internetului.

mă-ntreb cine o să ia taurul de coarne și o să recunoască: fără bani MULȚI + programe atent pregătite și supuse dezbaterii publice, o să rămânem prinși în acest conflict (prea) acut între generații. unii se vor face că predau, alții își vor vâna apatici notele și diplomele.

numai că nu văd nici un semn de asumare a responsabilităților de către ministerul ”de resort”. deocamdată, ministrul Funeriu se mulțumește să aibă, împreună cu tot Guvernul, 11 clase peste liderii PSD. o fi mult?

un articol despre situatia educatiei din Romania pe care wordpress a reusit sa mi-l buseasca… sper sa am nervii sa-l rescriu 🙂

later edit: ca să fiu cinstit, se putea să nu-l fi pierdut, dacă eram puțin mai atent. l-am scris într-o fereastră care a stat vreo două ore deschisă, timp în care se poate să fie pierdut intermitent conexiunea. ultima salvare automată făcută de wordpress e cu vreo oră jumate înainte de a-i da eu ”publish” și a pierde tot.

în orice caz, ceea ce spuneam e cam așa: Citește restul acestei intrări »

prietenul meu Andrei (da, doamna dirigintă, am rămas prieteni) a pus niște filmulețe pe facebook. și eu m-am uitat la ele. iar prietenul nostru Mihai, proaspăt regăsit (pe facebook…; da, doamna dirigintă, și cu el considerăm că am rămas încă prieteni) le-a tot comentat. pe facebook. (n-am timp acum să vă explic ce este facebook, doamna dirigintă…)

ei, și cum eu sunt un moralist, mi-am zis că trebuie să vi le arăt aici pe blog, deși probabil deja le știți, le-ați văzut, iț old niuz. așa că să începem cu primul:

din care înțelegem că, la un liceu din țara noastră, se comemorează un eveniment nefericit din istoria lumii. pentru a le scurta așteptarea celor care nu au văzut, totuși, filmele: este vorba de holocaust. trecem acum la al doilea filmuleț. atenție sporită, pentru că crește și complexitatea:

în fine, după ce am aflat că, din nefericire, Hitler a trăit și și-a bătut joc de tot și a omorât copii prin lagăre de față cu mamele lui, să observăm și efectul pe care aceste învățături l-au produs în mintea tineretului însetat de cunoaștere:

în fine, vă mai plictisesc cu niște scurte comentarii despre această din urmă domnișoară surprinsă cu gândul la câți bani îi mai trebuie ca să-și ia geaca aia de blugi sau tenișii ăia la reducere. în primul rând, vreau să remarc că această domnișoară (sau boboacă; da doamna dirigintă, îmi amintesc de prima oră, dar nu mă întrerupeți!) – această boboacă nu are nici o vină!

se găsește la un eveniment la care nu și-a dorit să vină și despre semnificațiile istorice ale căruia nu i s-a spus. este demn de apreciat că a răspuns cu maximă sinceritate la întrebarea reporterilor: nu știu nimic. după acest puseu nevinovat, s-au activat mecanismele tipic mioritice ale comportamentului de supraviețuire: ești în rahat, fă-te că nu pute!

repede a găsit o scuză pentru ignoranța ei: nu știu, că sunt boboacă. un: nu știam, îmi pare rău! era mai indicat. pe urmă, s-a dovedit că nu a ascultat măcar minimul de informație corectă pe care personajul anterior (da, doamna dirigintă, e o caracterizare a personajelor!), așa oligofren cum și-a construit discursul, a reușit să-l transmită: responsabil pentru chestia asta care se numește holocaust a fost unul Hitler. mă rog, numele nu sunt importante, e un om care a făcut rău la mai mulți oameni.

păi uau, ce interesant! pentru că, nu-i așa, la întrebarea clară a reporterului: ”ți se pare interesant?” fata, domnișoara, boboaca răspunde: ”da, mi se pare interesant!” ce ți se pare interesant copilo, să stai o oră-două într-un loc în care nu-ți dorești să fii, ascultând chestii pe care nu vrei să le reții, pentru că așa ți-au comandat ăia de la școală, ăia responsabili de viitorul tău, ăia care trebuie să te educă pe tine?

oh! da! cred și eu că e interesant ce văd în fața ochilor, dar din cu totul alte motive decât crezi tu, nefericita de tine, pe care te-au obișnuit niște dobitoci cu creier cât aluna să spui, zâmbind frumos, ceea ce trece drept corect să spui, în ochii semenilor la fel de nepricepuți ca tine.

da doamna dirigintă, și cu dumneavoastră vorbesc!

vreau să vă supun atenției următorul silogism:

un minister al educației dintr-o țară are rolul să se ocupe de educația cetățenilor acelei țări

Ministerul Educației din România nu dă doi bani pe educația românilor

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ministerul Educației din România nu este un minister al educației

pentru că numele ”Ministerul Educației”  numește în România altceva decât înțelegem în mod obișnuit prin aceste cuvinte, rezultă că Ministerul Educației nu este ceea ce spune numele său că este. adică nu există niciun minister al educației în țara asta.

analogie. dacă spun: ”eu sunt autoritatea națională pentru culesul arahidelor din România” – și sunt singurul care are pretenția asta, dar mă ocup de fapt cu plantarea de păpădii, nu se poate afirma pe drept cuvânt că există în România o autoritate națională pentru culesul arahidelor.

silogismul meu este ireproșabil din punct de vedere formal (deși mi-ar lua ceva timp să fac o demonstrație logică a acestei afirmații). dacă domnii și doamnele care fac parte din acea chestie care își spune MEC ar putea contesta cumva adevărul concluziei, ar putea-o face negând a doua premisă – susținând că pe ei nu îi doare în cot de educația românilor, ci dimpotrivă, fac tot posibilul pentru a le da cea mai de soi educație de pe planeta asta.

numai că eu am argumente solide pentru a doua premisă. pe scurt, ele sunt organizate cam așa (o prezentare mai pe larg și mult mai la obiect citiți aici).

dacă vrei să-ți educi cetățenii, trebuie să le pui la dispoziții două chestii: mijloace de informare neîngrădite și instrumente prin care să interpreteze informația cu mintea lor. mai pe scurt: nu cred că vrei să-ți educi cetățenii dacă nu le creezi cele mai bune condiții pentru a gândi și a lua decizii în mod LIBER. cum faci asta? încurajezi GÂNDIREA CRITICĂ, îi înveți de mici cum stă treaba cu argumentele și care e deosebirea dintre cei care pot să își întemeieze opiniile, afirmațiile sau îndemnurile și cei care vor și (dacă îi lași) pot să te păcălească.

și mai pe scurt: dacă vrei să-ți educi cetățenii, nu scoți LOGICA (sub orice denumire ai cosmetiza-o) din programa de liceu. dacă o scoți – nu exiști!

educația pe primul loc. Ecaterina Andronescu le-a pus gând rău profesorilor care dau meditații. Ministerul Învățământului vrea să mizeze pe after-school și să le taie din porție profesorilor care își completează veniturile prin meditații date acasă. ministrul se laudă că s-a luptat pentru creșterea salariilor dascălilor. eu sunt curios cât mai câștigă un profesor de liceu azi…

andronescu

adevărul e că practica meditațiilor nu e una normală. în 2004 am înființat Consilium tocmai pentru a lupta împotriva sistemului. e o porcărie că elevii se pregătesc de BAC la meditații, nu la școală, dar oricum ai lua-o Ministerul e cel care trebuie să rezolve tensiunea dintre bani puțini, elevi prea mulți pe cap de profesor și pretenții mari la BAC și Admitere. pe de altă parte, doamna Ecaterina a mai fost prin fruntea ministerului acum câțiva ani și amintirile mele despre măsurile luate atunci sunt tare nefericite. plus o poveste despre ea spusă de un fost olimpic la chimie ajuns student în Statele Unite despre cum le-a promis marea cu sarea să vină la Poli când termină liceul și pe urmă le-a întors spatele…

antonescu

dar nu doamna Andronescu este vedeta știrilor recente. motivul pentru care am început cu știrea despre profesori este educația, nu ministrul ei. vedeta ultimelor știri este Crin Antonescu, noul președinte al PNL, care stă de vorbă la Realitatea TV cu Robert Turcescu as we speak. hai să vedem ce aflăm despre Crin Antonescu dacă îl google-im.

mai întâi, că își crește singur fetița, Irina. apoi, motivul din care se întâmplă asta – soția sa, Aurelia, s-a sinucis în 2004. suferea de cancer și avea dureri cumplite, din pricina cărora s-a aruncat de balcon. omul a fost profesor de istorie și muzeograf, aflăm din pagina wiki, altfel cam săracă. cam asta spun bloggeri wodpress despre el. blog PNL aici.

declarația sa după câștigarea șefiei PNL este interesantă:

„Vin în partid cu toate gândurile bune. Vă chem să îndreptăm primul nostru gând către aceia care cred că în România nu mai au nicio şansă. Să le spunem împreună că nu sunt singuri şi mai au o şansă. Să le spunem că , dacă eu, un om simplu, un om normal, am muncit în acest partid timp de 20 de ani, fără conspiraţii şi fără aranjamente, şi am putut ajunge preşedintele celui mai mare partid din România, atunci fiecare român are o şansă”

Antonescu a fost indicat rapid de către amatorii de bârfe drept omul lui Dinu Patriciu. că e sau că nu, mișcarea de a vorbi despre acest zvon încă în discursul de câștigător mi se pare una deșteaptă. de altfel, subiectul a fost discutat și în emisiunea lui Turcescu. interesantă mi se pare însă precizarea pe care a ținut să o facă – a muncit în acest partid 20 de ani și a ajuns președinte fără aranjamente, ca un om simplu. mie mi se aprinde un bec cam de culoarea asta: cine e nevoit să tragă tare și reușește are voință de fier, ceea ce e un plus; pe de altă parte, cine are ambiții mari și mijloace reduse, e expus tentațiilor faustice. ce rol joacă Patriciu în Faust?

presa se grăbește să-l dea drept Obama al României. câteva asemănări ar fi: e tânăr, are un discurs destul de avântat, vorbește de schimbare de atitudine. toată lumea îl vede deja în postura de candidat la președinție al PNL. interesant de urmărit. mie unuia mi-ar plăcea să lucrez într-o campanie care să implementeze modelul Obama în România. s-ar putea ca Antonescu să fie omul potrivit la momentul potrivit.

că tot veni vorba, pe blogul lui Petreanu am găsit această prestație a lui Obama la emisiunea lui Jay Leno. de ce n-avem noi președinte ca Barack și moderator ca Jay? pentru că sunt prea puțini cei care s-ar uita și ar înțelege umorul și doza de seriozitate bine cântărită care transpar în această emisiune.

între timp, Cotidianul e ocupat să-i găsească Elenei Băsescu corespondenți printre fii sau fiicele altor președinți de stat. pe mine nu mă mai interesează.

pe 27 martie se împlinesc 91 de ani de la unirea Basarabiei cu România. autoritățile de la Chișinău sunt îngrijorate de o manifestare sărbătorească la Chișinău. aflăm din Jurnalul.

cam ajunge, că e duminică :). să vină primăvara!


B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva