You are currently browsing the tag archive for the ‘geoana’ tag.

m-am săturat de atâta campanie și de atâta politică la firul ierbii (că din păcate ăsta e nivelul). câteva concluzii și-am terminat, ne întoarcem la lucruri mai frumoase, care merită mai mult atenția noastră!

concluzia nr. 1: a câștigat Băsescu (estimările BEC după numărarea voturilor din 95,4% din secțiile de votare), în niște circumstanțe cel puțin ciudate. anume acelea din video-ul de mai sus, în care Geoană a țopăit ca un copil de bucurie și Crin l-a numit cu o înclinăciune ”președintele românilor”. acelea în care aproape toate sondajele l-au dat învingător pe Geoană, la o diferență mult prea mică însă, pentru a justifica astfel de manifestări. acelea în care Băsescu a furat startul și a asigurat că a câștigat cu 3 minute înainte de ora 21. a fost o seară tensionată și absurdă în același timp, cu răsturnări de situație și analize prelungite în noapte, cum îi place românului.

concluzia nr. 2: au pierdut deopotrivă Geoană, Antonescu cu PNL cu tot, UDMR, Vadim, Becali și ceilalți susținători declarați ai candidatului PSD. au pierdut și românii care au votat împotriva lui Băsescu. românii care au crezut că Traian Băsescu e o pacoste care trebuie înlăturată și au procedat în consecință au pierdut însă mai puțin decât oamenii politici. Geoană, Antonescu și tot restul au jucat totul pe o carte – au demonizat PDL-ul și pe Băsescu, au spus că nu concep alianțe decât între ei, și-au izolat politic adversarii. într-un fel, e bine că și-au furat-o, pentru că astfel de acțiuni, cum e marginalizarea unui partid de mărimea PDL-ului nu sunt gesturi mature politic.

a, mai există un mare perdant, cel despre care mă bucur efectiv, deschis, cu toată inima, că a pierdut: presa partizană, Antena 3 în speță – televiziune cu aere de jurnalism profesionist care i-a ținut trena candidatului PSD. nu prea cred în acuzațiile lui Băsescu la adresa Realității TV. au avut mici derapaje și mi-au dat pe alocuri senzația că îl favorizează pe Geoană, dar mi s-au părut oricum cei mai profesioniști pe durata campaniei. all in all…

concluzia nr. 3: e foarte greu de spus cine a mai câștigat, alături de Băsescu. au câștigat cei care l-au votat? au câștigat alte grupuri de influență ascunse? această ”victorie” ar trebui să însemne ceva în plan politic, și rapid. de mâine, sau imediat ce BEC validează alegerile (mă aștept la un episod la tribunal, cu contestații etc.). această victorie ar trebui să însemne desemnarea lui Johannis ca premier și intrarea cu pieptul larg în lupta cu criza. 2010 nu va fi un an de vacanță. de la un președinte care își păstrează mandatul nu aștept să declare ”un fleac, i-am ciuruit!” astea sunt glumițe de liceu după un meci de baschet.

(update) Johannis nu vrea să fie premier cu Băsescu președinte.

cred că situația nu se va mai răsturna la loc, în favoarea lui Geoană. eu oricum nu mai scriu despre tot circul ăsta politic niște săptămâni de-acum încolo. așa că să faceți bine să nu vă mai răzgândiți cu numărătoarea, că nu mai bag alt articol!

Anunțuri

pe 6 Decembrie voi merge să votez. pornesc de la premisa că și cititorii acestui scurt ghid pentru votare corectă vor merge să voteze. nu vrea să fac vreo paranteză pentru a enunța argumente în favoarea prezenței la vot. voi considera de la sine înțeles că trebuie să fim acolo, cândva în cursul zilei de duminică.

1. primul pas al ghidului pe înțelesul tuturor pentru votare corectă la alegerile prezidențiale.

acest prim pas conține câteva aspecte mai tehnice, pe care vă rog să le parcurgeți cu răbdare. ele nu depășesc limita de înțelegere a unui elev de liceu de clasa a IX-a spre a XI-a. primele astfel de aspecte sunt acestea: mai întâi, ne informăm asupra numelor candidaților. pentru a vă scuti să mai căutați pe google, vă spun eu: Traian Băsescu (președintele în funcție, din partea PD-L) și Mircea Geoană (președintele Senatului, din partea PSD). apoi, ne informăm cu privire la activitatea precedentă și programele politice ale celor 2 candidați.

ne-ar fi mult mai ușor să ne informăm despre aceste lucruri dacă am trăi într-o țară în care informațiile relevante sunt mai intens mediatizate decât scandalurile și atacurile la persoană. trăind unde trăim, să ne mulțumim cu ce avem. ca să vă mai scutesc un efort încă și mai dureros de gugălit, vă debrifez tot eu, cum obișnuia să spună un actor deja dispărut de pe scena – fostul premier Tăriceanu.

programele politice ale celor 2 candidați sunt bine ascunse după o perdea de acuze la adresa celuilalt și a echipei lui. în principiu, Geoană este clar un lider de stânga forțat să facă o alianță cu un partid de dreapta (cel liberal), Băsescu se declară de dreapta dar este ignorat de presupușii colegi de orientare (aceiași liberali). ce mai răzbate până la publicul interesat de așa ceva este:

– din partea lui Traian Băsescu: vreau să reformez statul, vreau un parlament unicameral cu mai puțini parlamentari, vreau activitate politică / legislativă mai eficientă; vreau o educație mai performantă și îmi doresc o orientare de dreapta pentru România în acest moment al istoriei sale. cam asta a juns până la mine, din ce a declarat Traian Băsescu.

– din partea lui Mircea Geoană: vreau să dau românilor mai multe locuri de muncă, vreau să dezvolt zonele rurale, vreau stabilitate politică, pe care o garantez printr-o alianță electorală cu PNL, Crin Antonescu, Klaus Johannis și UDMR, vreau facilități fiscale pentru firme apăsate de criză, vreau impozite diferențiate, dar numai după ce trece criza.

în privința activității precedente, Băsescu a fost ministru al transporturilor, primar al Capitalei (unde l-a învins în alegeri pe același domn Geoană), președinte PDL și președinte al României în ultimii 5 ani. Geoană a fost ambasador în SUA, ministru de externe, președinte al PSD și președinte al Senatului de după ultimele alegeri parlamentare.

după ce ne-am informat în legătură cu aceste aspecte, mai mult sau mai puțin cuprinzător, dar cam pe-aici, mai avem de îndeplinit o singură sarcină, pentru a trece de primul pas: să interpretăm aceste informații și să decidem cine este pus într-o lumină favorabilă. aici intervine perdeaua de fum și de mizerii electorale lansate de cele două tabere. Băsescu îl acuză pe Geoană că este un om manipulat de marii patroni de trusturi de presă interesați să facă afaceri cu Statul într-o manieră privilegiată și de personaje dubioase din propriul partid: Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu, Adrian Năstase, Ilie Sârbu etc. în ultimele zile, este acuzat de o apropiere nepotrivită de Sorin Ovidiu Vântu.

Geoană și tabăra sa îl acuză pe Băsescu de lovirea unui copil la un miting din 2004, de vânzarea în profit personal a flotei României când era ministrul transporturilor, de asocierea cu personaje dubioase precum: Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Berceanu, EBA (propria fiică, ajunsă prin propriile forțe parlamentar european la 20 și ceva de ani) etc. poate sunt și alții mai răi, eu cam de ăștia am auzit. a, și am mai auzit niște acuze cum că Băsescu ar fi fost interesat ca Hayssam să poată fugi din România. Băsescu mai este acuzat că e scandalagiu și are înclinații spre tiranie.

după ce ne-am format aceste tablouri despre cele două personaje, ducem la bun sfârșit pasul I. ce urmează este de fapt esența pasului I: PRESUPUNEM CĂ TOATE ACUZELE PE CARE CEI DOI CANDIDAȚI ȘI LE LANSEAZĂ RECIPROC SUNT ADEVĂRATE, ÎI CONTEMPLĂM ÎN CEA MAI SUMBRĂ LUMINĂ ÎN CARE FIECARE ÎL POATE DESCRIE PE CELĂLALT ȘI NE GÂNDIM CARE MIC MONSTRU ESTE TOTUȘI PREFERABIL.

2. pasul al II-lea al ghidului pe înțelesul tuturor pentru votarea corectă pe 6 decembrie.

acest pas este foarte ușor. de altfel, am scăpat de chinuri, de-acum încolo totul este foarte simplu, pentru că avem în spate un exercițiu logic temeinic. prin urmare, după ce am desenat aceste tablouri înfricoșător de sumbre și ne-am dat seama că în această țară cu greu ne putem închipui că vreun politician urmărește interesul public fără vreo suspiciune că are la rândul său în spate grupuri de interese, suntem într-un impas. cu cine să votezi, frate, între ăștia doi?!

e timpul să luăm o monedă de 50 de bani (este mai mare și mai ușor de manevrat, dintre monedele românești) și să atribuim câte o față fiecarui candidat. să zicem stema domnului Băsescu și banul domnului Geoană. după ce am corelat fețele monedei cu candidații, aruncăm moneda în aer cu o mișcare scurtă a degetului mare, o prindem în palmă și răsturnăm cu una dintre fețe în sus, pe o suprafață plană.

legile logicii conduc implacabiil către una din două posibilități: fie banul, fie stema. conform legilor celebrului cârcotaș Murphy, fața rezultată în urma procedeului mai sus menționat va fi în 90% dintre cazuri alta decât cea la care, totuși, intuiția noastră ne îndemna să sperăm.

3. pasul al treilea al ghidului pe înțelesul tuturor pentru un vot corect la alegerile prezidențiale din 6 decembrie și dintotdeauna.

după acest efort consistent, urmează partea de final. începem cu o pauză binevenită. ne uităm la un film ușurel, cu multă acțiune și replici hazoase, după care adormim binedispuși. duminică dimineața, ne trezim cu mintea limpede și le adresăm o înjurătură scurtă, cu tentă sexuală, celor doi candidați, vinovați pentru situația de a avea de ales între ei doi și nu între alți doi mai buni.

ne închinăm și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte scurtul derapaj la adresa ”aproapilor” noștri. ne ducem la vot, semnăm în dreptul numelui nostru ȘI ATÂT, după care luăm ștampila, intrăm în cabina de vot și oftăm de câteva ori. e bine să tragem aer adânc în piept, înainte să oftăm, pentru ca astfel să inducem o bună oxigenare a creierului. după care strângem ștampila în pumn și săvârșim ceea ce voința noastră primară hotărâse cu multă vreme înaine ca noi să ne apucăm de aceste exerciții sofisticate:

ștampilăm fie un candidat, fie pe celălalt, fie pe amândoi cu câte 20 de bucăți, ca să se învețe  minte.

după care împăturim buletinul, îl aruncăm în urnă, ieșim în aer liber și ne cumpărăm urgent o băutură potrivită ocaziei, mulțumiți că am votat corect și ne-am făcut datoria de cetățeni.

dacă aveți nelămuriri în privința vreunui pas, vă rog recitiți încă o dată cu atenție tot ghidul. n-am nici un chef să răspund la nelămuririle altora, îmi ajung ale mele…

toată lumea, ”analiști” și postaci, cetățeni, oameni de la sate și orașe, va avea în următoarele ore o singură întrebare pe buze. cine a câștigat confruntarea? deja Antena 3 arăta un scor de 80% contra 20% în favoarea lui Geoană. hai să fim serioși! pe B1 e fix invers :D. (update: în momentul în care scriu, pe realitatea.net Băsescu are de vreo 3 ori mai multe voturi decât Geoană că ar fi câștigat disputa).

am văzut un Băsescu cu alt tonus decât în primul tur, actor excelent în anumite momente, hârșit de răceală și tușind cam de neam prost în microfon. dar un Băsescu pregătit pe subiectele convenite, un om care se vede că e bine informat și are răspunsuri. nu ne rămâne decât să-l întrebăm, ca Geoană (care pe asta a pedalat toată seara, și pe încă 2 chestii, vezi mai jos): de ce n-ai făcut mai multe în ultimii 5 ani, că uite – știi care sunt problemele. în rest, a fost un Băsescu care a avut inițiativa în majoritatea momentelor. și-a dominat adversarul la capitolul: replici directe. și a venit pregătit cu un glonț de argint: ce ai căutat, domnule Geoană, la Sorin Ovidiu Vântu ieri noapte? boing! ce nu mi-a plăcut la Băsescu: deși a fost clar că știe problemele, a arătat doar că e un președinte informat – că citește rapoarte, nu a avut răspuns la întrebarea: de ce nu ai făcut mai mult să se rezolve problemele respective?

am văzut și un Geoană cu un alt tonus decât cel din campania pentru Primăria Capitalei, când Băsescu a câștigat. un Geoană mai puțin inhibat, dar la fel de lipsit de talent în clinciuri. a fost prins în offside în câteva rânduri pe subiecte concrete: legi și hotărâri de guvern cu care nu era la curent. pe lângă gafa monumentală de a-l vizita pe Vântu, am mai observat un aer de superioritate și de siguranță de sine care s-ar putea să-l coste Duminică. Geoană a tot spus că el va ajunge la Cotroceni, că până de Crăciun avem guvern, că mandatul meu, că guvernul Johannis etc. a vorbit de multe ori din postura omului care se vede cu sacii în căruță. a câștigat prin tonul mai moderat și prin atacurile îndreptate spre o țintă mai concretă decât miturile lui Băsescu cu moguli: ați avut 5 ani, puteați să faceți mai mult. a pierdut prin stângăcii, prin discurs în limbaj de lemn despre cum vrea el ca în România să fie bine, prin documentarea mai slabă decât a lui Băsescu.

au fost câteva momente cheie:

1. faza cu vizita la Sorin Ovidiu Vântu, gafă impardonabilă din partea lui Geoană (atac sub centură din partea lui Băsescu, dar cine nu ar fi dat lovitura? după cum, să admitem, cine nu ar fi dat filmul de la Ploiești, dacă ar fi avut interes să influențeze voturile…?)

2. faza cu cadourile. Băsescu inspirat – coș de Crăciun și flori pentru doamne. Geoană super neinspirat: voi mânca ce e aici la Cotroceni + cadou carte despre bunele maniere pentru Băsescu (după părerea mea, glumă de liceu industrial).

3. faza ”surpriză” anunțată cu tam-tam înainte de dezbatere – Turcescu i-a pus să jure cu mâna pe Biblie – pe Geoană, că nu a promis favoruri ”mogulilor” după alegeri; pe Băsescu – că nu a lovit copilul la Ploiești. toată chestia cu juratul pe Biblie mi s-a părut de un gust îndoielnic și de un nivel bananier pentru presa care se plângea că avem o campanie murdară și nu axată pe teme economice și politice.

Robert Turcescu a fost ok ca moderatr. pe alocuri se putea mai ferm, Băsescu mai ales, dar și Geoană, a fost cam indisciplinat.

all in all, părerea mea este că Băsescu a fost mai prezent și mai abil, a lăsat impresia că a fost foarte bine pregătit. Geoană, relaxat prematur, cam stângaci și nedocumentat. deci îl declar câștigător pe Băsescu, ca impresie artistică. ceea ce nu înseamnă că din acest motiv ar trebui votat. concluzie despre nivelul intelectual și de conținut al dezbaterii: îngrijorător de scăzut.

închei cu un îndemn electoral: mergeți la vot și votați cu cine vă taie capul!

… și eu scriu despre călătoria în Israel. pe lângă că mă ocup cu montarea interviului cu AG Weinberger și publicarea lui pe B-Cafe, mai fac dreg una alta din trebile cu care ne ocupăm la Youngminds, mai scriu și prelucrez fotografii de prin locuri prin care tare bine mi-a părut să ajung… pe lângă toate astea, zic, mai aud câte ceva.

îmi trec vag pe la urechi zvonuri că stă să crape guvernul. pe la 9 dimineața ai guvern, pe la 11 coaliția e ca și deșirată, pe 12 Băsescu e salvatorul națiunii, pe la 2 Geoană e la fel de… ambiguu, pe la 5 Udrea, pe la 7 Vanghelie, pe la 8 Berceanu, pe la 9 încă avem guvern și o scrisoare deschisă către premierul său, dar așteptați surprizele pe care ni le rezervă ziua de mâine, pentru că nici nu știți ce pierdeți.

nu prea am nimerit bine momentele cheie din cursul evenimentelor, așa-i? pentru că nu există momente cheie. e o ciorbă lungă, din care și spectatorii și actorii cred că gustă de-acum cu aceeași scârbă, doar că unii pe bani mai mulți decât alții, sau mai degrabă unii pe banii celorlaltora. guess who is who…

concluzia nu este că mai bine să nu te intereseze. se cuvine să te intereseze tot ce-ți poate afecta viața, fericirea, libertatea. dar în dozele potrivite. românii cred prea multă în ce se spune la televizor. politica nu se face doar acolo. politică fac și eu, când caut oameni demni să-și spună poveștile care să-i motiveze și să-i încurajeze pe alți oameni că nu au rămas singuri într-o țară de nebuni.

politică e să-ți faci treaba bine la locul tău de muncă, oricât de prost ai fi plătit, și să poți zâmbi pe banii aceia de mizerie. politică e să ai puterea să cedezi locul în autobuz când politicenii oficiali nu și-ar ceda unii altora nici locul de veci. Băsescu, Boc, Geoană, Udrea și compania sunt niște preșcolari la politică – adevărata politică o fac oamenii sănătoși la cap într-o țară bolnavă.

să scriu despre călătoria în Israel și mai zăbovesc la pozele făcute acolo, și să le împărtășesc și cu alții, să vorbesc despre ceva ce cred că merită făcut și te dezvoltă și te duce mai aproape de ce ar fi bine să fii – asta e politică. baba arde cu vâlvătăi, țara muncește pe tăcute, discret, fără să apară la breaking news.

comunistul

aici am aflat că în România se strâng în fiecare an cam 360 de milioane de dolari din șpăgile date la doctori. New York Times prezintă cazul recent al tinerei mame care a născut un copil surd și orb din cauza nepăsării doctorilor.

să nu repezim să blestemăm patria-mamă și sistemul ei corupt, așa cum ne-am obișnuit. în alte părți pare să fie și mai rău. în China, dacă îndrăznești să faci o reclamație, te poți trezi cazat pentru două zile la o secție de poliție secretă, sub un hotel. bătut, înfometat, dar edificat că n-ai de ce să faci vreo reclamație, te-ntorci acasă și îți reiei viața în mod popular.

să fie la ei acolo. noi suntem deocamdată ocupați să pricepem cât și cum ne afectează criza. ne împrumutăm sau o mai ducem pe picioare? se întreabă și președintele Băsescu, care se va adresa astăzi parlamentului, la ora 16. citiți aici. Mircea Geoană, aflăm din același articol, s-a repezit să declare că președintele nu ar trebui să abordeze problema împrumutului extern în parlament, pentru că asta e treaba guvernului și a guvernatorului băncii naționale. domnule Geoană, zic și eu ca în bancul cu elefantul – cu atitudinea asta nu veți ajunge președinte. treaba parlamentarilor cam care ar fi, dacă o decizie de interes național pe care urmează să o ia guvernul nu-i interesează?

din Cotidianul aflăm cum șmecherul de Mazăre introduce o vinietă pentru utilizarea drumurilor județene mai mare decât rovinieta noastră cea de toată zilele. dacă vă gândiți că trebuie să scoateți banul când vă duceți spre mare, nu vă speriați, taxa e pentru microbuzele cu capacitate de cel puțin 9 persoane și pentru vehiculele de marfă.

între timp, în Italia, țara lovită în ultima vreme de violuri ca de tsunami, mai pun osul la treabă și cetățeni de altă etnie decât română. în apărarea nației noastre infractoare sare maestrul Umberto Eco, care îi ia la mișto pe italienii xenofobi. din nefericire, Cotidianul nu se obosește să ne pună la dispoziție și nouă un link, să dăm și noi de articolul cu pricina. site-ul la republica aici, eu n-am avut răbdare să sap în limba italiană…

aha! Adevărul consacră ceva mai multă atenție articolului lui Eco și are bunăvoința să ne traducă și nouă câteva pasaje. de remarcat cu un zâmbet amar, totuși, cum sărim în sus de bucurie că ”marele scriitor” (var. marele semiotician) ne apără într-un caz în care relațiile noastre externe ar face bine să se mai apere mai inteligent și singure.

of, nici o zi fără Obama. era să uit – președintele american îi va lăsa pe cercetători să se reapuce de studierea celulelor stem. astea sunt celule care se dezvoltă în orice fel de celule umane, aflu și eu comentariul științific din finalul articolului.

în fine, fotbal! steaua a încasat-o fără drept de apel de la FC Brașov sâmbătă. Lăcătuș visează cu ochii deschiși la titlu – mi se pare că nu știe clasamentul și nu vede jocul echipei… vezi gsp și prosport pentru ultimele valuri. se pare că Steaua încă vinde cel mai bine – mai ales că s-a lăsat iar cu îmbrânceli și înjurături.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva