You are currently browsing the tag archive for the ‘google search’ tag.

orice blogger care vrea să facă trafic visează să fie primul în google pentru ”filme porno”. nu știu pe unde, prin ce articol mai vechi, oi fi scăpat șirul ăsta de semne, încât – nu prea des, dar cu oarecare regularitate – primesc click-uri dinspre motoarele de căutare de la oameni care tastează ”filme porno” sau ”filmeporno” sau ”filme porn”.

ca să vă convingeți de interesul utilizatorilor de internet pentru fenomenul porno, iată ce obținem dacă punem mâna și comparăm pe google trends frecvența cu care se caută în România următorii termeni: ”porno”, ”fotbal”, ”sex”, ”muzică”.

filmele porno sunt un subiect foarte interesant. în primul rând, sunt o afacere extraordinară. nu cred că-ți trebuie mai mult de o cameră de filmat cât de cât rezonabilă și o cameră de închiriat cât de cât curată, ca să faci un astfel de film. bine, poți să filmezi și o discuție despre Mozart cu același buget, dar nu va avea același succes. pe lângă aceste camere, îți mai trebuie doi actori, care să interpreteze două personaje; la strâmtoare, te poți descurca și cu o actriță (sau un actor). dar de obicei e actriță. deci e ușor să faci porno.

cheltuielile sunt minime, profitul este uriaș, raportat la cheltuieli. nu știu ce management trebuie să desfășori, o dată filmată opera, pentru a o promova și a o vinde, dar presupun că există niște cărări bătătorite și oricine se poate documenta. problema cea mai acută este, probabil, să găsești actorii și să-i disciplinezi. adică: dacă n-au mai jucat, să-i înveți să joace. nu vă repeziți să spuneți că nu e nimic de învățat, orice industrie are micile ei secrete. cum o decurge viața unui producător sau regizor de xxx, cum se duce el acasă la nevastă și la copii și îi sărută de noapte bună?

în al doilea rând, e plină de interes întrebarea: cine joacă în filme porno? e clar că nu e nevoie de cine știe ce talent actoricesc ca să faci sex, dar e nevoie să-ți învingi rușinea de a o face în fața camerei. asta pentru că sexul este considerat (încă) o chestiune destul de intimă. sunt destul de convins că marea majoritate a actorilor și actrițelor porno au luat decizia de a juca în astfel de filme în condiții extreme. fie au avut nevoie crâncenă de bani, fie mediul din familie a fost unul dezastruos, fie cineva i-a manipulat și s-au trezit în situația de a nu mai putea da înapoi.

dacă urmăriți câteva filme de gen, pe sărite, fără să stați mult să alegeți (strict pentru documentare), faceți efortul să vă uitați la figurile actrițelor, în special. cele mai multe sunt femei care îmbătrânesc rapid, cu mult înainte de vreme. machiajul nu mai poate să ascundă asta. de multe ori chipurile lor exprimă o suferință ascunsă, îndelung reprimată și o împăcare fatalistă cu soarta. nu știu dacă există vreun film porno, filmat vreodată în vreun studio de filme porno, în care actorii să-și joace rolul cu bucurie și naturalețe, nu împăcați cu soarta lor, ci plini de pasiune nesimulată, nedorindu-și să fie în alt loc de pe pământ decât acolo. mă gândesc uneori că nici o activitate nu e în regulă dacă nu poți să te simți copil în timp ce o faci (asta în prelungirea unor reflexii ale lui Săndoiu despre care vom mai avea timp să vorbim altă dată).

la întrebarea de ce ar juca cineva într-un film porno? cred că răspunsul este, de cele mai multe ori: pentru că pare ușor (cel puțin pentru o vreme), pentru că are mare nevoie de bani, pentru că este un lucru pe care societatea îl disprețuiește (pe față, că doar huburile și torentele și site-urile gem de filme și de poze xxx) – iar actorul sau actrița în cauză are o răzbunare de aplicat societății (care a abuzat-o într-o formă sau alta), pentru că filmele porno îi dau pentru moment iluzia independenței sau pentru că a fost manipulat sau forțat să facă asta. cred că sunt foarte puțini actori / actrițe porno care, în sinea lor, își spun înainte de culcare: Doamne, ce bine că m-am apucat de porno, simt că asta dă sens vieții mele și orice altceva ar avea un gust amar!

și iar, ca de multe ori în viața mea, mă trezesc că m-am lungit peste măsură și mai am multe de spus pe tema asta. cum ar fi să discut despre cine se uită la filme porno și de ce, cum învățăm că sexul în public (căci filmele porno de fapt asta sunt, sex care poate fi văzut de toată lumea) e interzis, de ce societatea promovează această atitudine disprețuitoare în mod public, dar nu și la ea acasă, dar mai ales: cât de mult ne influențează pornografia viețile? în episodul următor :P.

Anunțuri

mă mai distrez uneori să caut pe google diverse combinații, să văd care sunt primele intrări. să zicem că vreau să dau peste un blog foarte bun de citit, un blog al cărui autor să fie un formator de opinie recunoscut, să folosească doar informații relevante, din surse credibile, și să aibă o ținută morală ireproșabilă.

prima căutare: ”blog, informație, opinie, moral”. primul – acest articol din ziarul financiar. e scris pe 10 octombrie 2008. având în vedere că este despre cum să-și facă o companie un ”blog bun” și conține subtitlul ”Informație sau opinie pe blogul companiei?”, îmi explic de ce google mi l-a dat în capul listei. articolul e ok, vorbește despre părerea celor de la BitDefender despre blogul corporate și opinia lui Bobby Voicu în privința implicării CEO-știlor în blogosferă. cei care ar trebui să fie cei mai prezenți, lipsesc.

ok, dar cum rămâne cu blogul meu echilibrat și onest, pe care vreau să-l citesc ca să-mi lumineze ziua. un blog în care opinia autorului să nu fie vândută vreunui partid, un blog care să nu facă de fapt reclamă mascată unor produse și să nu fie susținut de puști cu lăudabile interese de comunicare și show off, dar imaturi sau pierduți în detalii irelevante despre ultimele bârfe de pe net. a, a doua opțiune de la google este blogul misa. dau click la întâmplare pe un filmuleț în care Bivolaru ne împărtășește din arta binecuvântării. îmi vin în minte, ascultând comentariul lipit peste imaginile cu norișori, două fragmente din Noul Testament. Hristos zice ”rătăciți, neștiind scripturile”, iar Sfântul Apostol Pavel (e adevărat că despre taina căsătoriei, dar se aplică la orice, binecuvântare sau altceva): ”taina aceasta mare este. iar eu zic: în Hristos și în biserică!”

cum rămâne însă cu blogul meu moral și onest, informat și echilibrat, care să-mi lumineze ziua? ia să vedem dacă avem mai mult noroc cu ”blog, atitudine, romania, politica, informatie, moralitate.” primul rezultat e ăsta. despre moralitate în politică vorbește Stela Popa, din Republica Moldova. tipa scrie bine… ”Să luăm taurul comunist de coarne!” îi îndeamnă ea pe confrații jurnaliști sau oameni de media. mda, pare un blog ok, îl punem în blogroll. pagina home e aici. a doua pistă pe care mă lansează google este tot un blog basarabean. pe frații de peste Prut îi preocupă moralitatea și politica mai mult decât pe bloggerii din eterna și fascinanta.

a treia intrare este un blog care își zice ortodox.tk și care derula o campanie pentru moralitate și democrație. printre altele, acest blog ne îndeamnă să sărbătorim Dragobetele, nu Vlentine’s Day, pentru că ultima e sărbătoare importată. e amuzant că ni se sugerează să nu sărbătorim Halloween, pentru că e o sărbătoare păgână. Cred că nici Dragobete n-a fost vreun Apostol…

cam atât cu săpătura asta. mă declar oareșcum mulțumit că am găsit blogul Stelei Popa. sunt convins că există și la noi bloguri așa cum caut eu (al lui Petreanu de exemplu se și găsește la mine în blogroll din acest motiv). dar despre ce or scrie oamenii ăștia mai mult, încât să-i găsim și noi când căutăm diverse fraze pe google?

hai să vedem ce găsim dacă google-im cuvintele ”studenți” și ”bucurești”. păi nimerim în pagina asta, care e chiar a Universității din București. oare ăsta să fie principalul mijloc de informare al studenților din București? sau site-ul pe care ei îl frecventează cel mai des? ca să găsească informație de tipul ăsta…

și eu cred, ca toată lumea, că studenții se uită din când în când pe site-ul UB să vadă dacă se mai întâmplă ceva prin facultate ce ei ar trebui să știe – cum ar fi când se dă un examen sau când se depun nu știu ce formulare. dar oare ce caută studenții pe google? care sunt cuvintele cheie pe care le introduc cel mai des?

era să zic ”uau”, prima dată – ”ce tare e UB, e prima în lista dată de google…” da, dar sudenții cărora li se adresează UB nu caută ”studenți” si ”bucuresti” pe net. ar fi foarte tare dacă google i-ar trimite pentru studenți în pagina universității când caută acele cuvinte care chiar îi interesează. atunci probabil și pagina ar arăta altfel.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva